Cânt al lacrimilor

Se luaseră de mână lacrimile, vântul;
în rugi cântau noi armonii,
udate de ale ochilor și inimii-nchinare:
-Te aștptăm ca să revii!
Își legănau tristețea amărăciunii date,
o așezau-naintea Ta,
cântau în mijlocirie și durere,
noul cântecel-n splendoarea sa.
E-un cântecel ce nu l-am auzit niciunde,
e-al meu în mijlociri,
buchet de foc din lacrimile plânse,
înaintea Domnului, iubiri.
Când simt însingurare-n mijlocire,
când norii grei nu-i pot străbate,
îmi vine-n ajutor un cânt de lacrimi,
dus de vânticelul Domului
spre veșnicia ce încă ne desparte.

Alexandrina Tulics, 14 ianuarie 2022-Delafield