Am obosit, dar Tu îmi dai putere,
Când reci fiori mi se strecoară-n gând -
Când inima mi-e plină de durere
Și sufletul mi-e singur și flămând.

Îmi tremură genunchii pe-a Ta cale
Și rănile mă dor ‘n-adâncul meu,
Dar Tu mă înconjori cu alinare
Și-mi porți povara pe urcușul greu.

Eu am putere doar când ești cu mine -
Când recunosc că Tu ești in control.
Prin cea mai deasă umbră văd prin Tine
Limanul blând și-al păcii lin izvor.

Am obosit de-atâta apăsare.
Primește-mă să plâng la pieptul Tău!
Sunt spini și pietre pe a mea cărare -
Tu ești odihna și păstorul meu.