Nedumerire
Autor: Tabita Curaciuc
Album: fara album
Categorie: Diverse
Mai ești aici când viața e tăcere
Și nu încerci deloc să mă respingi.
Chiar dacă știu că am pierdut din Tine,
Simt numai pacea-n care mă cuprinzi.

Mai ești cu mine când nu-Ți spun o vorbă
Și taci cu mine-alături și-nțelegi.
Îmi mângâi cald obrajii plini de lacrimi -
Simțind cu mine mă încurajezi.

De-atâtea ori Ți-am spus să pleci departe,
Că-s doar un păcătos pe-acest pământ,
Dar totdeauna mi-ai rămas aproape:
Mereu statornic ca un far veghind.

Eu m-am schimbat și m-am retras în mine -
Tu ai rămas mereu așa ca-ntâi.
N-am meritat un zâmbet de la nimeni -
Tu mi-ai zâmbit și-ai spus că tot rămâi.

Cum umbra se agață și-ți urmează,
Așa mă însoțești în orice timp -
Însă prezența Ta-i așa de caldă
Încât cuvintele nu o cuprind.

Un Dumnezeu așa de-aproape mie
Ce-mi cercetează inima-n adânc:
O stâncă în furtuna care vine
Și-un susur lin în sufletul înfrânt.

Cu inima umplută de iubire,
Nemeritând mărețul, sfântul har,
Îți mulțumesc că ești mereu statornic.
Tu ești întregul, cel mai mare dar!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/224163/nedumerire