Copii cu candele-n mână... pornesc în noapte, tremurând de frig...
Să aducă-n lume vestea bună, când din lumini se sting încet... pe rând...
Când nimeni nu îi mai așteaptă
și nu mai vor să audă al lor mesaj,
Când lumea e din ce în ce mai ocupată,
pierdută parcă într-un miraj...

Și-au pregătit cântarea sfântă, cu bucurie și cu dor,
Să împărtășească tuturora
lumina ce-a venit din cer.
Dar nu e nimeni pe potecă...
doar vânt uscat ce șuieră absurd...
Oamenii au închis demult urechea de Domnul,
nici că mai aud...

În cântul lor e vestea cea mai minunată,
e împlinirea atâtor profeții:
E un Fiu născut dintr-o fecioară,
desprins de Tatăl Lui din veșnicii.
A coborât ca să se nască
în cele mai umile împrejurări,
Cum niciodată niciun rege
nu se născu în lumea asta nicăieri...

Că-n ziua nașterii divine,
o stea din cer s-a rupt
și mai aproape a venit
Să ne arate calea către Domnul,
să vină magi cu daruri de la răsărit.
I-au adus aur, ca să se arate că-I Împărat,
că-I Dumnezeul Glorios.
Tămâie, că urma să fie Preot pentru totdeauna
Sfânt Curat, cu bun miros...

Ne spune cântul mai departe
de smirna ce-a primit în dar atunci,
De clipa ce avea să fie zdrobit de tot
sub apăsarea grelei cruci...
Dar cine vrea să mai audă astăzi cântul
ce are un sfârșit așa de trist?
Se-afundă lumea în păcate
și parcă-i tot mai rea... ca dinadins...

Cântați, copii, cântați-I Slavă,
că pacea Lui coboară și astăzi pe pământ,
Doar pentru cine vrea să o primească,
să asculte cânt despre Cel Sfânt.
Mai mergeți și strigați în poartă,
strigați pe-aceleași vechi poteci,
Poate a rămas un om
ce vrea să scape din gheara umbrei celei reci.

Uniți-vă în cânt cu îngeri
ce-n ziua glorioasă au fost văzuți,
Umplând câmpia de lumină,
cântându-I Slavă în cer și pe pământ.
Străbateți azi văzduhul
cu-o cântare nouă,
poate o aud și cei în somn căzuți...
Să se ridice, cum s-au ridicat păstorii,
să I se-nchine apoi Celui Preasfânt.

Nu vă-ntristați de-o ușă
vi se închide-n față,
să mergeți mai departe tot cântând...
Deși mulți știu acum că El e Domnul,
să I se-nchine nici nu au de gând...
S-au răsturnat valori și idealuri
și nu mai știe nimeni ce și cum...
Pe Dumnezeu îl scot din calendare,
să-L facă o veche amintire într-un album.

Copii, cântați cât încă se mai poate,
cât încă nu s-a închis ușa de tot,
Cât încă au mai rămas creștini în lume
și-și apără același sacru rost...
Ei se vor bucura să audă cântul
ce-L va 'nalța pe Dumnezeu,
Și vor cânta și ei cu voi deodată,
cu dragoste, cu dor... cum fac mereu...