Ce dor m-apasă iar în piept și ce-i strigarea ce mă-ncearcă?
În locul tainic iar pornesc, Isus e-acolo și m-aşteaptă...
Și ce-aş putea să-I spun? Ce oare încă nu I-am spus?
Căci toate dorurile mele pe altar de jertfă le-am adus...
Și toată starea mea de acuma nu am cuvinte s-o descriu...
Ce pot să-I spun? Isuse, Tu mă cunoști mai mult decât mă știu...

Tu știi cât am umblat și unde... știi cât de jos am fost chiar ieri...
Mă recunosc prin lacrima fierbinte, mă reîntorc dim vechile-ndoieli
Cum duhul meu mâhnit nu o dată, de multe ori L-ai mângâiat
Mi-ai dat să beau divina-Ți apă și drumul l-am continuat...

Te poți ruga fără credință? Făr' remușcări? Fără regret?
Poți mulțumi fără recunoștință? Poți judeca făr'să fii drept?
Ce taine stau ascunse-n rugăciune că de atâtea veacuri a rămas?
Să fie un obicei anume? Să stai acolo, auzi... un ceas...
Şi să te lupți cu tine însuți pân' ce-L câștigi pe Dumnezeu
Și apoi El va lupta cu tine, va birui și-n locul tău...

Atâtea lucruri ni se spune despre acei înaintași
Ce s-au luptat în rugăciune iar eu nepăsător s-o las... ?
Când în ascuns se adunau sărmanii să se-alipească în Hristos
Să ne rămână mărturie c-au stăruit cu un folos...
Căci ne-a rămas învățătură să nu cedăm în strâmtorări
Dacă judecătorul rău se-ndură... cu mult mai mult se-ndură Dumnezeu


El, Domnul, chiar și-n toiul nopții cerea putere Tatălui de sus...
Eu când m-aplec în rugăciune să cad visând de gânduri dus?
Să fac în duhul meu o rugăciune? Ce vrea să spună acest Cuvânt?
Decât ca ruga mea să fie făcută-n Duhul Tău cel Sfânt...

Floarea fainii frământă și-un untdelemn curat adus
O jertfă mistuită-n dimineață legată-n alta în focul din apus
Aceasta-i jertfa necurmată, jertfa cea cu miros plăcut
Adusă-n dar lui Dumnezeu încă din vremea de-nceput...
Trezește-mă, o, Doamne, din felul meu de a mă ruga
Zidește-mi Tu din nou altarul și mistuiește jertfa mea...