Ispitele ne pândesc


Chiar dacă avem credință
Ispitele ne pândesc,
Dar noi cerem biruință
Tatălui cel sfânt, ceresc.

Vine valul de ispită
Căci Satan mereu pândește
Cu blândețe ne incită
Cu minciuni ne amăgește

Și ne spune, ne promite,
Orice, să ne păcălească
Priceput, frumos ne minte
Doar ca să ne ademenească.

Însă harul lui Isus
Și divina-I bunătate,
Nădejdea s-ajungem sus
În a Lui sfântă cetate,

De ispite ne ferește
Și de cursa celui rău,
Căci Domnul le mânuiește
Sprijin ne este la greu.

De ne clatină furtuna
Pe Isus, să Îl chemăm
Că El ne întinde mâna
Din necaz ca să scăpăm

În piept inima ne bate
Pentru Domnul cel iubit,
El ni-e ajutor în toate
Și ne dă ce ne-am dorit.

Cuptorul când ne rănește
Cu arsura lui tăioasă
Focul, El îl domolește
De pe rana dureroasă,

Pune leac alinător,
Dragoste și mângâiere
Să ne fie mai ușor,
Să ne scape de durere.

În El să nădăjduim
Oricât e valul de mare
În credință să trăim
Să-i aducem închinare!

Amin

Câmpia Turzii, 24 noiembrie 2021