Te-ai dus în anotimpul când florile se trec
Și-n urma ta, prin viață, cu gândul te petrec,
Rămase înflorite-s puține crizanteme,
Nici tu nu ai la tâmple prea multe flori de vreme.

În ochii tăi, în pace, sălășluia seninul,
Cât ți-au iubit blândețea și-ai casei și străinul!
Mlădița bucuriei tot sufletul ți-a prins,
Ce jale lasă-n urmă azi chipu-ți palid, stins!

Ai răspândit mireasmă dintr-o credință vie,
Erai mereu cu Cerul în dulce armonie,
Ne-ai fost o vreme cântec, un cânt duios, plăcut,
Apasă greu tăcerea acum că tu-ai tăcut.

Inima ta cea bună de astăzi nu mai bate,
Dar raza mângâierii sfios spre noi răzbate,
Ne-așteaptă-o altă viață dincolo de morminte,
Ne-om revedea, Cristina, pe plaiurile sfinte!


12 Noiembrie, 2021