Bucurie, bucurie, unde te-ai ascuns?
De mult în inima mea nu ai mai pătruns.
Trebuia să fii acolo și să locuiești,
Ba mai mult, prin Duhul Sfânt să mai și rodești.

Ce te ține sugrumată bucuria mea?
De nu mi se vede pe față, strălucirea ta? !
Poate chiar cu Dătătorul nu am mai grăit,
În Cuvântul Lui, în rugă, nu m-am oglindit.

Că de-acolo din odaia-n care-ți faci altar,
Stând cu El în părtășie, parcă ieși cu-un dar
Ce-ți luminează lăuntrul și-ți dă mulțumirea,
Confirmare sau răspunsuri și chiar izbăvirea.

Stai cu Domnul Dumnezeu, El e bucuria!
Umple-te cu Duh mereu, să ai armonia
Ce răsună-n trupul tău, dulce simfonie,
Dându-ți speranță cu pace, o nădejde vie.

De vei vrea să te menții mereu bucuros,
O să depistezi că ești mult mai sănătos.
Plin de viață și de zel, vei vrea să transmiți
Bucuria mântuirii - ca cei mântuiți.