Invierea
Autor: Gheorghe Barbu
Album: fara album
Categorie: Paște
Se vesteste-n lumea aceasta
se vesteste-n lung si lat,
ca Cristos goli mormântul,
îl gloi caci a-nviat!
Cum trecuse El prin moarte,
fiind plin de-a Sa putere
iata ca si noi prin Domnul
vom ajunge la-nviere.

Cum iesise din mormânt
când iesise El la viata,
ne va scoate si pe noi
în genuni de dimineata.
Daca noi îi suntem martori
martori buni cu-adevarat,
s-anuntam în lung si lat
ca Cristos a înviat.

Când noi împânzim în jur
împânzim credinta treaza,
vor ajunge multi sa creada
cum ca mortii înviaza.
Când se vede-n jurul nostru
o nadejde treaza, vie,
vor putea si ei sa creada
cum ca mortii or sa-nvie.

Daca nu esti tare-n fapte
nu esti tare cum te porti,
nu vor fi prea multi sa tinda
spre-nvierea celor morti.
Si de vad în viata noastra
o credinta slaba, moarta,
nu vor crede nici ca mortii
vor putea-nvia vreodata.

Când ne vad pe noi iesiti
din mormântul de pacate,
vor putea asa sa creada
c-or iesi si ei din moarte.
Ei privesc spre noi întruna
sa ne vada-având putere,
ce-ar putea ca sa-i inspire
catre Marea Înviere.
Sa-i lasam ca ei sa vada
ca luptam pentru trezire,
si asa vor crede-n Domnul,
ca nu-i lasa-n putrezire.
Daca noi vom fi în viata
fara umbra de pacat,
vom putea sa spunem lumii:
"UN CRISTOS A ÎVIAT!"
Amin.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/22074/invierea