Ce toamnă tristă-i toamna asta
Plină de teamă și durere
Cu lacrimi ce-au ajuns izvoare
Și zâmbet ce sub mască... piere!
Ce tristă toamnă... dorul plânge
Ascuns în vise care pier
Iar cântul aripa își frânge
În traiul fad și efemer...
Și totuși... Pictorul Divin
Ne-a dăruit prin al Său har
O toamnă plină de culori
De care nu avem habar
Și ne șoptește-n taină mare
Din zori de zi în asfințiti:
”De ce vă temeți? Sunt cu voi
Căci vă iubesc și v-am iubit!”

Vulcan-23-10-2021
Mary