De ce te îndoiești de Mine, copilul Meu, oare nu știi
Că te-am iubit de la-nceputuri și că mereu te voi iubi?
Ți-am spus adeseori, în taină, că nicidecum n-am să te las
Și chiar de mii s-or prăbuși Eu voi veghea la al tău pas!
De ce te îndoiești de Mine? Unde-i credința ce-ai avut?
Oare-ai uitat că-n strâmtorare Eu ți-am fost Sprijin, ți-am fost Scut?
De-atâtea ori când M-ai chemat Eu am venit și ți-am vorbit
Și chiar de-a fost furtuna mare Eu te-am salvat căci te-am iubit!
Acum, M-am coborât la tine și te privesc... te văd plângând
Nu ai curajul să-Mi vorbești... strângi pumnii-amarnic suspinând
Și parcă nu mai vezi salvare, oriunde îți întorci privirea,
E întuneric și e iarnă, și-n suflet s-a răcit... iubirea!
Ridică-ți ochii către ceruri... Eu sunt aici și te veghez
Și vreau din nou a ta viață acum să binecuvântez!
Nu cere ajutor în lume... Eu am comori cum nu visezi
Tu doar încrede-te în Mine și calea Mea să o urmezi!
Ridică-te... destul cu plânsul ce ochii ți-au înrourat!
Eu te iubesc copilul Meu, căci ești un fiu de Împărat!
Voi fi cu tine-n zori de zi și-am să rămân și-n nopți târzii...
De ce te îndoiești de Mine? Eu sunt aici! Oare nu știi?

Vulcan-27-09-2021
Mary