Sa străbată...

Sa străbată-n largul zării, slava Celui Preaînalt,
Toiagul viu al îndurării, despică mare, munte înalt,

Se netezește, deschizând cale, răscumpăraților prin Har,
Ce mare cinste și onoare, să-I fii un Fiu, ce mare Dar!

Ce mare scop, ce mare țintă, ce mare taină, ce iubire,
Si când iadul se înferbântă, Mâna Lui e fericire,

Ea-I Izvor de pace sfântă, armonie și tărie,
Pas cu pas binecuvântă, azi, acum și-n veșnicie!

Un Mare veșnic Aleluia, răsune-n Universul întreg,
Oricând, oriunde, Aceluia, ce-I steag biruitor, alerg

A Cerului diamante vii - ''Osana''-I cânt triumfător,
Slăvit fii Cel ce ești, ce vii, Domn și Rege al Regilor! ! !