Din Tine se strămută în mine un suspin
Când Îți greșesc și-n taină să-Ți cer iertare vin.

Din Tine vine lacrima de pocăinț-adâncă,
Ce-mi dă iertarea Ta și locul de pe stâncă.

Din Tine se înalță în mine un preaplin
De dor și de speranță, ce-alungă orice chin.

Din Tine-mi cresc aripe spre cerul de bazalt
Să pot să mă avânt mai abitir spre-nalt.

Din Tine se coboară în mine acum putere
Să pot să fac, Isuse, orice Tu îmi vei cere.

(din Tine)