Pocăiți-vă, vremea este pe sfârșit
Autor: Virgil Vîrstă
Album: fara album
Categorie: Diverse

                        Pocăiți-vă, vremea este pe sfârșite

                                          Ioel 2:1-12

            „Sunați din trâmbiță în Sion!

            Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape”

            O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic, cum n-a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

            Arde focul înaintea lui și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, țara era o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.

            Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți.

            Vin uruind ca niște cară pe munți, și pârâie ca o flacără de foc, când mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă.

            Tremură popoarele înaintea lor, și toate fețele îngălbenesc.

            Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui.

            Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers.

            Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț.

            Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina.

            Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvântul este foarte puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi?

            ”Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine, cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!”

            Mesajul lui Dumnezeu este foarte clar și hotărât în vremea aceasta pe care o trăim și pe care pe drept cuvânt o numim: Vremea din urmă.

            Sfârșitul Bisericii pe pământ se apropie de împlinire, dar după cuvântul Domnului, după ridicarea ei la cer, urmează „o zi” grozavă, o zi înfricoșată, o zi în care Domnul Dumnezeu va judeca fără milă, dar cu dreptate lumea și va fi vai de cei ce vor fi atunci pe pământ.

            Este vremea ca în sfârșit, să ne trezim din somnul nepăsării și al ignoranței.

            Este vremea să ne dezbrăcăm de hainele răutății și să ne îmbrăcăm cu hainele bunătății.

            Este vremea să ne dezbrăcăm de hainele negre ale parastasului și ale doliului și să ne îmbrăcăm cu hainele albe de mireasă.

            Vine Mirele!

            Este vremea să-I ieșim în întâmpinare!

            Este vremea să ieșim din amorțeala spirituală care ne-a cuprins și să ne trezim în sfârșit la realitate.

            Este vremea să ne dezbrăcăm de hainele negre ale „înmormântărilor” și să ne îmbrăcăm cu hainele albe de nuntă.

Sunați din trâmbiță, trimiteți semnale: „Vine Domnul!”

            Acesta este mesajul Duhului lui Dumnezeu în vremea aceasta de criză mondială.

            Mai este puțină vreme până când îngerii sfinți îmbrăcați în haine de sărbătoare, vor deschide ușa cerului și vor face loc să iasă Împăratul slavei, îmbrăcat în haina de Mire, radiind de bucurie pentru mireasa Sa aleasă, iubită, frumoasă pregătită de nuntă, îmbrăcată și împodobită de către Duhul Sfânt, care a însoțit-o de la coborârea Sa la Cincizecime și până la finalul alergării ei pe pământ.

            Acesta nu este un scenariu „SF”, ci este un adevăr Biblic, consemnat și parafat de către Duhul Domnului.

            Matei 25:6 „La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare.”

            Însă strigarea aceasta o vor auzi numai cei ce nu dorm somnul spiritual de aceea, Cuvântul Sfânt ne cheamă grabnic la trezire și la sfințire.

            Sunați din trâmbiță, trimiteți semnale până la marginile pământului: „Vine Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”

            Trezește-te tu, care dormi somnul spiritual, caută degrabă pocăința și sfințirea, fără de care nimeni nu va putea întâmpina pe Mire și nimeni nu va putea intra în „Odaia” de nuntă a Mielului.

            Bagă de seamă suflete drag Domnului!

            Nu te juca cu pocăința. Nu te încrede în oamenii care îți promit că te vor duce în cer, pe căi știute numai de ei.

            În Faptele Apostolilor este consemnat faptul că, Petru ca și Ioan, apostolii Domnului, au zis într-o împrejurare mai marilor poporului care-i condamnau pentru credința lor: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!”

            Unul singur te poate duce în Împărăția de sus:

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cu condiția să te lași călăuzit de El, să asculți de glasul Lui și să faci voia Sa.

            Mulți se complac în starea de ațipire ca și cele cinci fecioare neînțelepte și mulți au sentimentul că sunt „bogați” spiritual și nu duc lipsă de nici un bine.

            Dacă vin de trei ori pe săptămână la Adunare și fac cinci rugăciuni cred că au rezolvat problemele cu cerul.

            În Apocalipsa 3:17 este foarte clar Cuvântul sfânt: „Pentrucă zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic” și nu știi că ești, ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”.

            Avem clădiri de adunare impunătoare, luminoase, spațioase, încălzite iarna, aer condiționat vara, avem predicatori, cântăreți, recitatori de seamă, dar pe dinăuntru suntem goi, orbi și săraci!

            Iar cei care simt totuși o sărăcie sufletească, duhovnicească, nu fac nimic pentru ca să se ridice din starea lor, așteptând parcă, să le rezolve problemele spirituale „ploaia târzie!”

            Dumnezeu poate da și „ploaie târzie” și „ploaie timpurie”, dar numai peste cei care se trezesc din ațipire și se pocăiesc.

            Nu este credincios care să nu aibă nevoie de o schimbare în viața lui. Cu toții avem nevoie de o trezire spirituală, certă, reală și lucrul acesta se poate întâmpla, chiar astăzi când încă „trâmbițașii” lui Dumnezeu mai trimit semnale de la amvoane și de pe „acoperișuri”.

            Acum, când încă Harul lui Dumnezeu mai zăbovește în Biserică, este timpul să ne trezim din ațipire, să ne apropiem cu smerenie și cu pocăință de Domnul și Mântuitorul și să ne debarasăm de orice întinăciune a sufletului, să ne eliberăm de păcat și de orice gând rău, pentru că vine Domnul și este vai de cei care nu vor fi găsiți curați, fără pată și fără zbârcitură, pentru că ei nu vor vedea fața lui Dumnezeu.

            Un întuneric grozav se lasă peste lume, un întuneric și o negură care încearcă să învăluie chiar și „Adunările” lui Dumnezeu.

            Lumea întreagă bâjbâie în „noaptea neagră” a păcatului și nu este în stare să mai facă lumină în multe cazuri grave de crime, de pedofilie, de violuri, ba mai mult, se votează pe bandă rulantă legi care vin în contradicție cu moralitatea și cu Legea lui Dumnezeu.

            Toate acestea se întâmplă din cauză că, în întuneric și în timpul somnului spiritual, Satan împreună cu cohortele sale de demoni  care nu dorm (un popor mare și puternic), au mare putere de distrugere.

            De aceea, Domnul, Dumnezeu strigă astăzi în Bisericile Sale, sunând din shophar, adică din trâmbițele pe care le pune în gura robilor Săi:

            Versetele 11-12 „Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi?

            „Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!”

            Nu există altă cale de a scăpa de sub judecata lui Dumnezeu care are să cuprindă toată lumea, decât prin pocăință reală, curată, sfântă, neprefăcută.

„Căci vine ziua Domnului, este aproape!”

Ca o invazie de lăcuste care distrug tot ce este verde, așa caută Satan să intre și să distrugă, să nimicească prin orice mijloace, tot ce a mai rămas sfânt, curat și bun în sufletul omului.

            În zilele de pandemie, autoritățile au declarat că restaurantele și hotelurile nu sunt periculoase pentru transmiterea Covit 19, în schimb, Bisericile și lăcașurile de cult sunt foarte periculoase. Se vede aici foarte clar cine este în spatele acestei lupte spirituale: Satan!

De aceea strigă Domnul: veghează, păstrează ce ai ca nimeni să nu-ți fure bucuria întâlnirii cu Mirele, nimeni să nu te intimideze, nimeni să nu te înfricoșeze. Pentru că noi nu am primit un duh de frică, ci de putere care strigă: Ava! Adică Tată pe Dumnezeul cel atotputernic.

Dacă te vei lăsa înfricoșat și vei abandona lupta spirituală, toată alergarea ta este zadarnică.

În zilele în care, am fost obligați să stăm în case, când nu am avut voie să ne întâlnim mai mult de doi sau trei într-un grup, m-am gândit că noi oamenii ne uităm numai la lucrurile rele, la restricții, la cele ce se scurg prin „canalele” murdare TV, dar am descoperit că, ceea ce este scris în Romani 8:28 este de actualitate și adevărat în același timp: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…!”

            Am văzut că Dumnezeu din cer a închis în anul de pandemie, toate locurile de destrăbălare: cluburi, hoteluri, plaje…, dar a închis și lăcașurile de cult, care au devenit în vremea din urmă niște „săli” de spectacol.

            Dumnezeu să aibă milă de noi!

 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/216337/pocaiti-va-vremea-este-pe-sfarsit