Prizonierul

Mă visez zburând la cer,
Nu cerul vostru, ci al meu,
Al vostru-i trist și efemer,
În cerul meu e Dumnezeu!

Și-aș vrea pe Dumnezeu să-l rog
Să-mi dea aripi mari, să zbor,
Aripi mari, de inorog,
Țesute din fir de nor!

L-aș mai ruga pe Dumnezeu
Să rămână-n gândul meu,
Iar dacă va vrea să plece,
Să-mi rog inima frumos,
Să-L ia din cerul luminos
Și cu iubire să-L ferece!

Și apoi să zbor la cer,
Cu aripi mari, de inorog
Și pe Dumnezeu să-L rog
Să-mi rămână prizonier!