Cât de tristă-i lumea Doamne!
Peste tot auzi suspine
Lacrimi curg fără-ncetare
Și nu-i nimeni să le-aline...
Zorile aduc ninsori
Când de fapt e primăvară
Și de-atâta frig, în taină
Sufletul se înfioară...
E tristețe multă-n lume...
Dragoste tot mai puțină
Oamenii își duc povara
Apăsați de griji și vină
Și sunt boli ce nu au leac
Și bunici ce singuri sunt
Sunt părinți uitați de prunci,
Teamă e peste pământ!
Doamne, cât de tristă-i lumea
Nu mai vede ce-i frumos
Nu se bucură de-o floare
Nici de cerul luminos
Căci în jur e totul gri:
Chipuri ce-au uitat să râdă
Pași ce merg către niciunde
Și-s conduși de teama hâdă...
O, ni-e dor... ni-e dor de pace
Și ni-e dor de fericire
Vrem să ne scăldăm din nou
Într-o mare de iubire
Vrem să alergăm prin iarbă
Liberi cum eram odată
Fără lacrimi și durere
Fără inima-ntristată!
Mă auzi Părinte Bun?
Mai întinde-Ți Mâna Scumpă
Și în marea-Ți îndurare
Lumea o binecuvântă!

Vulcan-10-03-2021

Mary