Sfințirea se face prin Dumnezeu!
„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23)
Sfîntul Apostol Pavel se roagă pentru sfințirea creștinilor. Sursa este Dumnezeul păcii. Mulți oameni folosesc acest verset ca să demonstreze „doctrina sfințeniei” (sfințirea totală), faptul că un credincios poate deveni perfect fără păcat în această viață. Totuși, nu aceasta vrea să spună Apostolul Pavel cînd se roagă ca „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin.”
El nu se roagă pentru dezrădăcinarea naturii păcătoase, ci mai degrabă ca sfințirea să se extindă în duhul, sufletul și trupul lor. Un om al lui Dumnezeu a spus: „Mulți se mulțumesc cu un crețtinism parțial, unele părți din viața lor fiind în continuare lumești. Îndemnurile apostolice ne împung neîncetat ungherele naturii nostre, așa încît niciunul să nu scape de purificare.”
Sfințirea se face prin Cristos!
„Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:10,14)
Prin acea voie a lui Dumnezeu, de care Isus a ascultat în mod deplin, am fost sfințiți prin ofranda trupului lui Isus Cristos odată pentru totdeauna. Un alt om al lui Dumnezeu a spus: „Sfințirea a fost prin voia lui Dumnezeu și sacrificiul lui Cristos. Noi suntem puși deoparte de Dumnezeu, către Dumnezeu și pentru Dumnezeu.”
Sfințirea se face prin Duhul Sfînt!
„Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.” (2 Tesaloniceni 2:13)
Apostolul Pavel vine cu mulțumiri și spune: „Dumnezeu v-a ales.” Aici avem lucrarea Duhului Sfînt înainte de convertire. El îi separă pe acețti oameni de lume ca să-i pună deoparte pentru Dumnezeu apoi Duhul Sfînt îi convinge de păcat și îi aduce la Cristos. Bine a spus cineva: „Dacă nu ar fi fost Cristos nu ar fi existat ospăț; iar dacă nu ar fi existat Duhul Sfînt, nu ar fi existat „invitați”!
Sfințirea se face prin Cuvînt!
„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17)
„A sfinți” dragi cititori, înseamnă a pune deoparte. Cuvîntul Domnului ne face sfinți. Atunci cînd îl citim și ascultăm de El, suntem puși deoparte. Pentru acest lucru se ruga Domnul Isus aici, El dorea să aibă un popor care să fie pus deoparte pentru Dumnezeu din lume și să fie în stare să fie folosit de Dumnezeu. Aici Isus nu a spus: „Cuvîntul Tău conține adevărul” Nu!”Cuvîntul tău ESTE Adevărul!”
Sfințirea se face prin credință!
”ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” (Fapte 26:18)
Sfîntul Apostol Pavel urma să fie trimis în special la neevrei „ca să le deschidă ochii”. Avînd credință în Dumnezeu putem fi: eliberați de păcat, eliberați de puterea lui Satan, primim puterea păcatelor, primim o moștenire pierdută.
Sfințirea se face prin rugăciune!
„Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.” (Iov 14:4) - Neprihănitul Iov
Omul lui Dumnezeu Iov spune un mare adevăr. Toți ne-am născut păcătoși. Psalmistul spunea (în Psalmul 51:5) „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Rugăciunea dragi cititori, este cea care transformă. Avem comuniune cu Dumnezeu, ne proșternem înaintea Lui și recunoaștem faptul că suntem păcătoși, îi cerem ca Duhul Sfînt să inunde inima noastră.”
Sfințirea se face prin părtășie cu cei drepți!
„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbe 13:20)
Este foarte important ce prieteni avem, în ce activități ne angrenăm. Psalmul 1 ne prezintă omul evlavios și în contrast cel neevlavios.
Sfințirea se face prin pedepsire, mustrare!
„pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:7)
Credincioșii care suferă au o mîngîiere suplimentară fiindcă știu că suferințele lor nu sunt fără sens. Suferințele necredincioșilor sunt o simulare a chinurilor iadului, dar nu așa stau lucrurile cu creștinul. Dumnezeu pune la încercare credința noastră să vadă dacă este autentică. Petru compară credința noastră cu aurul, substanța cea mai rezistentă. Adevărata credință dragi cititori nu poate fi distrusă. Credinciosul poate trece prin teste și încercări, dar în loc ca acestea să-i distrugă credința, ele devin o hrană pentru credința lui. Exemplul nostru este Iov.
Motiv de rugăciune: CREDINȚA (Să ne rugăm pentru credință)