Ce dor cumplit mă strânge-n chingi
Și stoarce inima din mine
Mă poartă zilnic ca năuc
Prin văi de plângeri și suspine
Iar sufletul, cuprins de dor
Parcă-a uitat a mai cânta
Și nu mai știe ce-i surâsul
Și nu mai știe dragostea...
O, cât de tare doare dorul...
Ce foc aprinde-n pieptul meu
Când aripile lui mă poartă
Spre cerul sfânt... spre Dumnezeu!
Mi-e dor de pacea ce-o aveam
Când hoinăream prin văi și lunci
Mi-e dor de-a mamei mângâiere
De fericirea de atunci...
Mi-e dor de sfânta părtășie
Cu frații mei... în rugăcune
Mi-e doar de imnul de mărire
Cântat când soarele apune...
Mi-e tare dor de viața mea
Plină de liniștea divină
Fără de teamă sau durere
Zâmbind spre ziua ce-o să vină...
Mi-e dor de dragostea dintâi
Cu focul ei... arzând mereu
Mi-e dor să pot striga spre ceruri:
Mi-e dor... Mi-e dor de Dumnezeu!

Vulcan-20-02-2021
Mary