Viața omului… e ca banda unui film…
Și fără ca să vrem deodată brusc se rupe
Tocmai chiar atunci când noi nu ne gândim
Și atâtea întrebări apar cu multe, multe puncte.

Viața omului… e scurtă… ca un vis…
E ca un ecou stingher ce disperat se pierde
Pe drumul vieții… și totuși în sfârșit e stins
Iar uneori… se taie chiar și pomul care-i verde.

Viața omului… e ca un abur efemer…
E ca un strop de rouă în arșița de soare
Se stinge așa ca și un meteorit pe cer
Lăsând în urma lui doar o urmă trecătoare.

Viața omului… e ca un sunet scurt…
Ce îl poartă vântul și se pierde în niciunde
E ca un crin gingaș din grădina vieții rupt
Ca mai târziu să-i cadă petalele plăpânde.

Viața omului… e ca iarba de pe câmp
Și ca o floare ce poate fi oricând tăiată
E ca lumânarea… ce se topește între timp
Ca mai apoi… afară să fie aruncată.
... Curg prin clepsidra vremii clipele ușor
Căci anii noștri trec… și fug spre infinit…
Iar noi privind amprentele lăsate-n urma lor
Plângem… căci ne pare foarte rău cum i-am trăit.

Viața noastră… e darul de la Dumnezeu
Ce ne-a fost dată ca noi să o trăim frumos
Răscumpărați de moarte am fost prin Harul Său
Pe cruce, la Golgota unde s-a jertfit Hristos.

*******