Chiar și-un nebun ar trece de-nțelept
Dac-ar tăcea și-ar sta la locul lui
Și-n fața lumii ar părea deștept
Si n-ar mai fi rusinea nimanui

Cine iubește cearta-și face rău
Și își arată ratacirea
Cînd uiți complet de Dumnezeu
Poti să îți pierzi chiar mintuirea

Izvoru-nțelepciunii-i un șuvoi
Ce curge-ntruna nesecat
Si te ajută-n mari nevoi
Cînd ești lipsit sau încercat

O inima neprefăcută
Se vede deslușit pe față
Iar limba dulce-i o lăută
O harfă și un pom de viață

Cuvintele prietenoase
Sunt ca un fagure de miere
Și-s sănătoase pentru oase
Si te încarcă de putere

Veghează-asupra caii tale
Prietene și vei trăi
Acei rai cauta doar răscoale
De aceea rău o vor sfîrși

Amin