De n-ar fi, Doamne, a Ta iubire
Ce-o simțim la orice pas,
N-am ști ce-nseamă fericire
Când vin furtunile talaz,
Și se preling lacrimi pe obraz.

De n-ar fi, Doamne, a Ta mână
Să ne-ocrotească zi de zi,
Am fi ajuns de mult țărână,
Un pom uscat din rădăcină,
De n-ar fi a Ta mână. . așa am fi.

De n-ai fi, Doamne, -al nost' Stăpân
Ne-ar nimici pe loc vrășmașul,
Isuse drag, la Tin' venim,
Ne închinăm și ne smerim,
Fiindcă Îți cunoaștem glasul.

Tu ești mereu cu noi în vale
Și-n vremi cu soare ești umbrar,
Prin jertfa Ta ne-ai dat valoare,
Comori de preț, mărgăritare,
Ce mare-i Doamne al Tau har. . !

Cât vom trăi Ți-aducem laude,
Fiindcă ne-ai iubit întâi
În Ghetsimani, acolo-n noapte,
Ne-ai strâns pe toți din văi deșarte,
Și ne-ai facut ai Tăi copii.

Tu, Doamne, ne-ai promis o țară
Fără de zbucium și dureri.
Păn' la eterna primăvară
Rămăi cu noi, căci este seară
Să ne conduci în drum spre cer.