1. Omenirea în păcat zăcea,
Nici lumină, nici viață nu era.
Peste suflet ura biruia,
Întunericul îl stăpânea.
Dar pe cer o stea deodat' apare,
Pentru orice suflet dând scăpare,
Prevestind întregii lumi iertare,
Cei pierduți găsesc eliberare;
E Isus, ce viaț-a adus!

R: Nu există cruce fără iesle,
Căci și Omul Cristos a avut început.
Îmbrăcând umana mea natură,
Dezbrăcându-Și slava de Fiu nefăcut.
Dar Cristos a venit nu pentru iesle
Și nici laude sau daruri El nu a dorit,
Ci-Și făcu un tron din a Sa cruce,
Ca de cuie slujit eu să fiu mântuit.

2. Pentru orice suflet ce nu moare,
În Cristos există azi salvare,
Căci din El se varsă împăcare,
Pentru veci primind glorificare;
E Isus, ce viaț-a adus!

C: Căci un Rege, nu un prunc a venit să ne salveze,
Așezat fiind de toți pe cruce, nu în iesle.
Aur, smirnă, tămâie n-a vrut nimeni să-I ofere,
Ci bătăi.
Și prin jertfa de-atunci astăzi dă eliberare,
Iar prin rănile Lui iertare, vindecare.
Căci un Rege, nu un prunc a venit ca să găsească
Ce-i pierdut.

O: 1 R 2 R C R