1. Când pe drumul vieții tale, plin de binecuvântări
Uiți de Cel care-ți dădu acest belșug de îndurări
Se prea poate ca mândria să își facă colțișor
Doar atât are nevoie in al inimii pridvor.

2. Și deodată ți se pare că ai devenit ceva,
Că nu poți pe lângă tine pe un altu' a compara,
Că de nu ești tu prin preajmă, totul pare inutil
Iată c-a venit vrășmașul cu-a lui șoaptă, încet, subtil.

3. Inima se-ngâmfă-n tine de nu mai găsește loc,
S-au aprins jerfte străine, cu al răutății foc.
Tot ce era bun odată de pe-altar s-a risipit,
Slava și mândria vieții l-au cuprins, l-au prăpădit.

4. S-a sfărâmat piatră cu piatră, a ajuns doar o ruină
Pe care de-acum se pune mare, multă buruiană
Fumul ți-a întunecat privirea, te-a orbit, te-a amăgit,
S-a-mpietrit duhul în tine, de mândrie-i năpustit.

5. Vasul ce era curat odată și folosit in slujba Domnului
A ajuns un vas de-ocară, plin de "eu"-l omului.
Iubirea pentru-al Tău Domn a ajuns împărțită
Și haina albă de nuntă ce-aveai, de-acum e mânjită!

6. Chiar acum îți zice Domnul care e de trei ori sfânt:
"Am numărat, am cântărit și vreau să-mpart ce e murdar, de ce e sfânt!
Întunecimea și lumina nu pot sta împreună niciodat'
Sfințenia cu păcatul sunt vrășmași, prin cruce se despart!

7. Nu pot vedea nelegiuirea cum se-mpletește cu ce-i curat,
Nu vreau pe cel care se cheamă sfânt unit cu ce e întinat!
Nu poate că slujirea voastră să fie pentru doi stăpâni;
Alegeți azi ori Dumnezeu, ori dumnezei străini, păgâni?

8. Vă vreau primi din nou la piept și să vă leg a voastre răni,
Aștept de mult ca să vă-ntoarceți pe vechile, sfinte cărări,
Să vă zidiți din nou altarul în al rugăciunii foc
Să părăsiți firea vicleană, să nu mai fiți voi, ci ea rob.

9. Vă chem pe nume, vă aștept, sunteți ai Mei copii iubiți,
Săpați in palmele ce-odată au fost pe cruce pironite;
Iar sângele ce-a curs șuvoi din rănile crucii făcute
Mai dă și azi iertarea sfântă, păcatelor celor robiți!

10. Veniți de vă lăsați povara, la crucea din dealul Golgotei
Acolo-i semnul jertfei sfinte și prima roadă a dragostei.
Vă dau odihnă-n Mine, pace, în schimbul osândirii-eterne,
Scriind iertare și salvare celui care umil se proșterne!"

11. Să piară deci orice mândrie, orice robie, orice păcat!
Să moară firea pironită, de orice este întinat
Și duhul nostru fie astăzi de Dumnezeu umplut din plin
Ca să putem trăi integri pân' la venirea Domnului, amin!