Sunt călător ce caut drumul bun,
În Casa Domnului Sus să ajung,
Mai port în mine umbre, mă-nfior,
Mă-nspăimântă firea de muritor...
Un Adam păcătos, fără Cuvânt,
Un fiu rătăcitor, mereu mergând
Pe același drum, în cerc vicios,
Unde nu găsești Duhul Lui Hristos!
Un univers total necunoscut,
Ca Iuda ce-a pus mâna-n blid, tăcut,
Azi, din clepsidra vremii ies scântei,
Și fumegă vina de-a fi atei!
Suntem trecători aici pe pământ,
Deșertăciune-i, goană după vânt!
În bucla timpului ce-a mai rămas,
Trezește-ne, s-ascultăm al Tău glas!
E o cernere și-n a ei urmă,
Va fi un Păstor și-o mică turmă,
Și orice călător cu drumul bun,
Va fi moștenitor acolo Sus!

Amin!