Dragostea nemuritoare
Autor: Ion Popescu
Album: fara album
Categorie: Zidire spirituala
Poți să vorbeşti în limbi ca nimeni altul
Şi să cunoşti în lume, orice dialect
Poți să vorbeşti cu îngerii din ceruri
Dar, fără dragoste eşti un chimval defect

Poți să ai dar de prorocie, de ştiință
Şi tainele întregii lumi să le cunoşti
Să muți chiar munții prin credință
Dar fără dragoste, nimic nu eşti

Poți să împarți averea, la toți săracii lumii
Şi să te dai ofrandă în locul tuturor
De nu se vede-n tine o dragoste fierbinte
Ca cea a unui Tată, de fiu risipitor

Să ai răbdarea care, aşteaptă în tăcere
Şi bunătate sfântă şi sufletul curat
Să nu spui niciodată că eşti ceva în lume
Păzeştete întruna de orişice păcat

Când ai iubire sfântă, în inima de carne
Vei fi întodeauna un om mai înțelept
Şi tot ce faci în viață aduce biruință
Pe calea umilinței pe drumul bun şi drept

Când ai credința tare în ziua care vine
Şi suferi nedreptate din partea celor răi
Nădejdea îți aduce în suflet bucuria
Că dincolo de stele, vei fi cu toți ai tăi

Când totul se sfârşeşte în lumea efemeră
Şi prorocii şi daruri şi ştință şi minuni
Rămâne peste veacuri mereu nemuritoare
O Dragoste măreață ca dar acestei lumi

Acum privim prin ceață lumina cea curată
Şi înțelegem totul, cu minte de copil
Dar, vine ziua-n care, în ființa transformată
Vom înțelege taina, acestei mari iubiri
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/206275/dragostea-nemuritoare