A adormit Uriașul! ... sau poate-i ațipit,
Căci iată că furtuna și vântul s-a-ntețit!
Puternic fiind odată, tacit, a înghețat
Sub gerul nepăsării, de frică consumat.
Menită pentru pace, urmașă-a lui Cristos,
Biserica e astăzi Uriaș bisericos!
Golită de iubire, gonind materialist,
Condusă-n false scopuri, visează egoist.
Găsită fără vlagă, vrăjmașul indecent
Lovește fără milă la modul cel prezent.
Redusă la tăcere, închisă în sistem,
O vrea înmormântată sub lespezi de blestem.
O vrea reinventată, cioplită-n fărdelegi,
Legată și păzită de papi, de domni, de regi.
Dar au uitat că Unul, ce luptă pentru ea,
O scoate din ruine și-o poate ridica.
Nu-i munte să-L oprească, nu-i diavol, cât de mic,
Căci Dumnezeu creează viață din nimic.
Biserica nu-s ziduri, nu-i club religios,
E Oastea luptătoare, e Trupul lui Cristos.
Biserica-i Mireasa, e lucrul mâinii Lui...
Vrăjmașule, ascultă: nu poți să o răpui!
Popor, azi te trezește! Ridică-te cu grai,
Convins fi de puterea ce-n Isus tu o ai!
Fii sare, fii lumină, fii dârz și nu ceda!
Tu ai indentitate, tu ești BISERICA!