În foșnetul frunzelor de toamnă,
În răpăitul ploilor târzii,
Ne-amăgim în judecata oarbă,
Și suflete mor, se sting suflete vii.
Bruma se-ncumetă să vină
Adulmecând pustiul mut din noi,
Calendarul numără trista ruină,
Și-a sufletelor țipăt din noroi.
Ridică-te, suflet, fii înțelept,
Sparge carapacea de țărână!
Isus ți-a dat o inimă în piept
În care Lumina să rămână!
Ajută-ne Isuse pe Cale,
Că fără Tine n-avem speranță!
Ești Dumnezeu din sfere astrale,
Ești Izvorul care ne adapă!

Amin!