Mi s-a sărat dragostea
Cu lacrime sărate
Și bate-un vânt aievea
Iubirii-ndurerate
Să îi preschimbe sensul
În cugetări pătate,
Lăsând de-o parte scopul
Iertărilor uitate...

Eu nu-ndeajuns iubit-am
Pe Dragul Meu de Soare
De-acum așa slăbit-am
L-această încercare...

Și nu am strâns de-ajuns
Să ung și pe sub sare
Sub lacrimi n-a pătruns
Uleiul de iertare...

Regret că nu sunt plină
De Duhul Tău cel sfânt,
De dragoste divină,
Dar fac un jurământ:
De îmi vei da iubire,
De Tine pe pământ,
Îți voi cânta mărire
Cu dragoste de Sfânt...

De îmi vei da iubirea
Ce-avea Ioan de Tine,
Striga-mi-voi fericirea,
Uitând orice rușine...

Și voi cânta cărării
Bătută de suspine
De patos așteptării
Iubitului ce vine...

Și-oi fi în tot curată
Căci Dragostea mă spală...
Cu haina fără pată,
Smerenia mi-e fală... .

Si-mi voi iubi și frații,
Plângând l-a lor vedere
Cântarea împreună
Va fi o mângâiere...

Și nu voi mai bea sare
Sau alt-amărăciune,
Ci -zvorul dulce-al vieții,
Cristalul limpeziu,
În care văd oglindă
Al dragostei foc viu...









Hilmanger, 1. oct. 2020