Toamna pune-n suflet melancolie,
Doamna toamnă ne mustră, ne sâcâie,
Ploile roiesc prin frunze argintii,
Întoarse de vânt pe drumuri pustii.
Toamnă bacoviană, vise luate,
Nu știi de-i soare sau zile-ntristate,
Dar știi, ochii odată plini de culori
Au rămas încremeniți printre albi nori!
Aștept răsăritul soarelui din nou,
Să fugă ploile văzute prin hublou,
Să oprească ecoul purtat de vânt,
Clepsidra din mers, clipa fără Cuvânt!
Toamna e anotimpul ce l-am avut,
Să culegem ce-am semănat de mult,
Să vedem seninul curcubeu de Sus,
Dulcea Primăvară-n Țara Lui Isus!

Amin!