Trecerea...

Alexandrina Tulics, album Splendori


Bat clopotele-n jurul unui om,

Se-adună lumânările-n șoptire...

Tristețe? (-ntreabă câte-un trecător)

Nu! O dulce izbăvire!

Ce triști sunt pomii! zice unul...

Ce mult ar vrea defunctul, cucul să îi cânte;

Era un om nu prea voinic,

Dar, când în rugi se cobora,

Știa să-L facă pe Domnul să-l asculte.

Bat clopotele în jurul unui suflet...

Și... parcă se aude o vioară?

Nu! ... E vântul subțirel în crengi

Iar lacrimile din broboadă se-nfioară.

Urcând încet spre țintirim,

Ne ducem dorul la-ngropare,

Că pe pământ, nu mai e loc

De dragoste, iubire și în inimi soare.

Se urcă dorul între brazi,

Să-i fie dor de-acasă,

Să îi privească pe ai lui rămași

Cum triști se-adună, sau veseli stau la masă.

În țintirim... puhoaie de albini,

Bat toaca într-un zbor de aripi...

Mi-e dulce floarea de mălin,

S-o-arunc în groapă?

Nu... la piept o țin în fața morții,

Cu ea am să mă laud.

Fanfara tristă bate ritm,

De dor, de dus de-acasă...

În depărtări, un cucurig

Acompaniază un ascuțit de coasă.

Noian de fluturi se reped

Să se sărute-n flori...

E sărbătoare în ale lor culori:

Nu e nici bocet, nici urmă de regret-fiori.



25 august 2020, Delafield