Afară-i cald, în noi sunt ghețuri
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Trezire si veghere
Afară-i cald, în noi sunt ghețuri

Ce întuneric a cuprins pământul!
Pe cerul nostru, lumina s-a ascuns;
Oare? ... Să ne fi uitat Cel Sfânt,
De vasul nostru e în umbră, ros?
Oare? ... Și-a ascuns Fața pentru o clipă!
Semnele spun să ne trezim în grabă,
Cel ce a spus că vine: Vine! ...
Să nu ne lăsăm cuprinși de nedumerire...

Natura nu mai e ce-a fost:
Schimbare-n adierile de vânt,
În codru, frunzele se vestejesc,
Chiar în primăveri verdele-i sec.
Oceanele, mările se retrag
Și se reîntorc cu mari dezastre;
Agresiv lasă largul în larg,
Să curgă pe fețele multora lacrime...

Nopțile ne-au acoperit cu tristeți:
Cer fără de lună, stele, negrii nori...
Ce frig se simte prin lumini!
Afară-i cald, în noi sunt ghețuri...
Canicula, gerul, ne-au moleșit,
Dorim înviorarea de altădat*
Așa cum odinioară eram una:
Tu, Duhul! ... Noi, țărâna.

Ce tăcere... ce întuneric e afară!
Lumea nu ne dă lumină,
Ne vrea în întuneric, sub oboroc,
Cu fitilul candelei fără de foc.
Dar eu... am flacăra în mine,
Aprinsă la calvar pe cruce;
De atunci, arde fără încetare
Torța credinței, Sfintele Taine.

Trecutul! ... O dâră de cenușă
Ce-a acoperit amintirea timpului,
Cu bălării agățătoare: cărarea iubirii.
Ascunși stau anii în desagi,
Greutăți atârnă pe poteca înfricoșată...
Las sufletul prin ierburi să plângă,
Privirea mi-i îndurerată... (văd negurile lumii),
Opacă, lipsită de viață și lumină.

Mai lasă Doamne, un răsărit!
Mai lasă o rază pe pământ,
Străluciri pe amurg mai presară,
Așează-ne nădejdea pe geană!
Apusul nu mai e rubiniu,
Mai desenează-i Tu, frumosul purpuriu!
Lasă o bucată de cer, stâncă sfântă-n ape,
În mijlocul largului, un loc de ancorare.

Mai lasă Doamne în lume, soare,
Fărâmituri de har și binecuvântare!
Vedere dă-ne, nu ne lăsa orbi, Doamne,
Să nu cerșim în caniculă, răcoare;
Fii al nostru Păstor, du-ne la umbrare,
La limpezi izvoare, hrană aleasă!
Lasă-ne stâlpul de fum ca semn în zi,
Și un stâlp de foc în nopți târzii.

Doamne! ... Oare, a secat rădăcina credinței
De Via Ta s-a veștejit și de mult ea n-a rodit?
Oare? ... Ți-ai întors fața de la noi?
Și livada lâncezește fructe nu a mai dat!
Ce vânturi reci și ghețuri sunt în noi! ...
Oare? ... Ruga noastră e rămasă pe caldarâm?
Doamne! Îndură-Te! Întoarce-Te iar la noi!
Nu ne lăsa în moarte, și veșnicia să o pierdem...

TOMA COCA, PATTADA/24/08/2020


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/203577/afara-i-cald-in-noi-sunt-gheturi