Dacă vorbim despre REGENERARE trebuie să începem cu creația omului. Atunci când a fost creat prin mâna lui Dumnezeu, omul avea doar o viață omenească bună și integră; el nu avea viața divină și veșnică a lui Dumnezeu. Dar atunci când Dumnezeu l-a creat pe om scopul Său central a fost acela de a-Și amesteca viața în om, de a fi unit cu omul și de a atinge țelul unității lui Dumnezeu cu omul. Prin urmare, atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, pe lângă trupul și sufletul omului El a creat în mod special un duh pentru om. Acest duh este organul perin care omul primește viața lui Dumnezeu. Când folosim acest duh pentru a-L contacta pe Dumnezeu, care este un Duh, noi putem primi viața Sa și putem deveni uniți cu El, împlinind astfel scopul central al lui Dumnezeu.
Dar înainte ca omul să primească Viața lui Dumnezeu el a căzut. Factorul esențial al căderii omului nu a fost doar acela că l-a determinat să comită păcat și să-L ofenseze pe Dumnezeu, ci acela că a făcut ca duhul său să amorțească sau că a provocat moartea organismului prin care omul primește viața lui Dumnezeu. A spune că duhul este mort nu înseamnă că duhul este inexistent, ci că el și-a pierdut funcția sa de a avea părtășie cu Dumnezeu și a devenit separat de Dumnezeu; astfel omul nu a mai putut avea părtășie cu Dumnezeu. Începând de atunci omul a fost incapabil de a-și folosi duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu și prin aceasta pentru a primi viața Sa.
În acel moment omul avea o nevoie dublă: pe de o parte, din cauza căderii, el avea nevoie ca Dumnezeu să rezolve problema păcatului pe care el l-a comis; pe de altă parte, el avea chiar o nevoie mult mai mare ca Dumnezeu să-l regenereze dând viață duhului său mort, ca el să primească viața lui Dumnezeu și să împlinească scopul central pe care l-a avut Dumnezeu atunci când l-a creat pe om.
Din cauza acestor nevoi, calea lui Dumnezeu de eliberare are două aspecte, unul negativ și unul pozitiv. De partea negativă, prin vărsarea sângelui Domnului Isus pe cruce, răscumpărarea a fost îndeplinită și problema păcatului omului a fost rezolvată. De partea pozitivă, prin moartea Domnului Isus, viața lui Dumnezeu a fost pusă în Duhul Sfânt; în cele din urmă, intrarea Duhului Sfânt în noi ne face să obținem viața divină și veșnică a lui Dumnezeu.
Faptul că Duhul Sfânt ne face capabili să obținem viața lui Dumnezeu înseamnă că El ne regenerează.
DAR CUM REGENEREAZĂ DUHUL SFÂNT?
În primul rând prin CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. Duhul Sfânt pregătește în mediul nostru o ocazie ca noi să auzim cuvintele Evangheliei. Apoi, prin cuvinte, El ne luminează și ne mișcă, El ne face să ne recunoaștem păcatele, să ne aducem reproșuri nouă înșine, să ne pocăim și să credem acceptând astfel cuvintele lui Dumnezeu și primind viața lui Dumnezeu. În cuvintele lui Dumnezeu este ascunsă viața lui Dumnezeu iar cuvintele lui Dumnezeu sunt viață. Atunci când primim cuvintele lui Dumnezeu, viața lui Dumnezeu intră în noi și ne regenerează.
Prin urmare, regenerarea nu înseamnă nimic altceva decât faptul că omul, pe lângă viața sa proprie primește viața lui Dumnezeu. Când astfel primim viața lui Dumnezeu, noi primim o autoritate care ne face capabili să devenim copii ai lui Dumnezeu. Autoritatea însăși este viața lui Dumnezeu, prin urmare, când avem această viață noi avem autoritatea de a fi copii ai lui Dumnezeu.
Atunci când avem viața lui Dumnezeu și devenim copii ai lui Dumnezeu, în mod natural noi avem natura divină. Dacă trăim prin această viață și prin natura acestei vieți, noi putem deveni ca Dumnezeu și putem exprima imaginea lui Dumnezeu.
CUM LUCREAZĂ VIAȚA LUI DUMNEZEU ÎNĂUNTRU NOSTRU PENTRU A NE FACE SĂ DEVENIM CA EL?
Ea lucrează de la centru către circumferință sau din duh către suflet și apoi către trup, dezvoltându-se către exterior. Atunci când viața lui Dumnezeu intră în noi, ea intră întâi în duhul nostru, și face ca gândurile, afecțiunile și deciziile noastre să devină treptat ca ale lui Dumnezeu, având aroma lui Dumnezeu; chiar și în mânia noastră există ceva din asemănarea lui Dumnezeu, ceva din aroma lui Dumnezeu. Oo, ce schimbare minunată este aceasta!
Mai mult, această viață va lucra în mod continuu până când va ajunge în trupul nostru, pentru ca și trupul nostru să poată avea elementul vieții. Iată despre ce vorbește Romani 8.11. Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi poate da viață trupurilor noastre muritoare.
Viața lui Dumnezeu dinăuntrul nostru va lucra și se va dezvolta tot mai mult, până când va face ca duhul, sufletul și trupul nostru sau întreaga noastră ființă să fie complet umplută cu natura lui Dumnezeu, cu elementul lui Dumnezeu și cu aroma lui Dumnezeu; până când vom fi răpiți și transformați, până când vom intra în glorie și vom deveni complet ca El!
Viața lui Dumnezeu care lucrează și se dezvoltă în mod continuu în noi nu-și forează drum ignorându-ne, dimpotrivă, ea are nevoie de înclinația emoției noastre, de cooperarea minții noastre și de supunerea voinței noastre. Dacă refuzăm lucrarea ei, dacă nu o urmăm îndeaproape și nu cooperăm cu ea, nu va avea nici o cale de a-și etala puterea sau de a-și manifesta funcția. Deoarece omul este o ființă vie cu afecțiune, minte și voință, faptul că ne dă viața Sa, El ne dă și o inimă nouă și pune înăuntru nostru un duh nou - astfel noi primim atât bunăvoința, cât și capacitatea de a coopera.