Când Tatălui cerui a mea avere,
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simții
Și ca să scap de chin și de durere
În mari deșertăciuni o risipii.

Și revenind-mi, plin de remușcare
Voi cere azi a Tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi,
De-o voi primi, e-atâta ușurare
Că niciodată n-o voi risipi!