Un decibel din scârţâit de care,
Precum un strop din Râul de sub Tron,
Mi-a preschimbat vacarmul în cântare,
Pe un ogaş de tină mă întorn.

Mi-e cerul albăstrit de poezie,
Lumina cade ca la început
Când Dumnezeu a poruncit: să fie!
Cu anticorpi de ură, m-am născut.

Mi-aplec genunchii-n iarba de mătasă,
Nu ştiu alt gest mai bun, desăvârşit
Decât să stau cu Domnul meu la masă,
Întotdeauna El, El m-a iubit.

În decibeli de scârţâit de care
Mă-ntorc în Duhul Sfânt la început,
Inspir adânc, adânc, un strop de Soare
Să mă topesc într-un lingou de lut.