Stânca Salvatoare

În mreaja întunericului, prinși fără veste,
Cu nădejdi Sfinte, către înălțimi și creste,
N-am fi eșit din vale, din hăurile adânci,
De nu, ne ridica Isus, pe vârfuri de stânci.

Fii ai Luminii, coborâți pe stânci odată,
Prin Harul Sfânt, pacea, a fost revărsată,
În lupta cu Satan, am învins, al eului zid,
În zorile Dimineții, Cerurile, se deschid!

Prin al Lui sânge, suntem prin El, curățiți
Suntem curați pe deplin în El, mântuiți
O prăpastie adâncă, este drumul din vale,
Sunt pietre de poticnire, pe a noastră Cale.

Sub aripile Sfinte, suntm vegheați, ne ocrotește,
E Stânca Salvatoare, din Cerul Sfânt, ne privește
E, Jertfa de la Calvar, acolo, la Golgota, pe cruce,
Mereu veghează, sufletu umil, ni-l conduce.

Bezna grea din vale, a fost risipită, de Lumină,
Prin Harul bogat, a fost iertată, a mea vină,
M-a pus pe Stâncă ancorat, sunt păzit de valuri,
Privesc cu încredere, către, două maluri.
Amin!