Pe scena vieţii cu iubiri de-mprumut,
În ultimul act se închină...
În aplauze, moare fărâma de lut,
Actor, doar un gest de rutină.

Decoruri pictate cu maci, albăstrele,
În inimă umbre, tavernă,
Cer care plouă cu aplice de stele,
Dorinţa? Iubirea eternă.

Pe scena vieţii cu iubiri de-mprumut,
Cătând un atom de visare,
Cum să mori pe de rost în regie născut?
Iubirea cortină nu are.

Pe scena vieţii cu iubiri de-mprumut,
Se-ntoarce actorul spre sine,
Da, există Viaţă! Cum n-ar fi crezut,
Minunea Iubirii depline!