Am învățat, ce-i drept, cam greu
De oameni falşi să mă feresc;
Prea mult s-a frânt sufletul meu,
Acum vreau să mă odihnesc.

N-am să mai fac vreun compromis,
Să-mi fure pacea nu-i mai las;
Felul meu vesel şi deschis
E-acum atent, tăcut, retras.

Destul adesea m-au rănit
Smulgându-mi bucuria mea;
Nu mai au loc de măgulit,
Nu mă mai pot manipula.

Vreau mintea mea să fie-un loc
De gânduri bune, de frumos;
Să n-aibe remuşcări deloc,
Sau lucruri fără de folos.

Ce linişte, e bine-aşa;
Merg înainte şi zâmbesc;
Am învățat pe pielea mea
De oameni falşi să mă feresc.

12 mai 2020