Acela să mă judece

Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-și legăna arcușul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-și tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine și mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse și aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut și mi-a măsurat atent diminețile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret și-n surdină nopțile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conștiința,
Cine-mi limpezea în foc și în dragoste cunoștința
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit și m-a ferit de prăpăstiile morții
care-mi pândeau cu lăcomie pașii pe cărările vieții,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saț pașii inimii în viață,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,
Cine mi-a șters toate lacrimile crunte, din sufletul
cu-obrajii încleștați în fastul mistic al unui zâmbet,
Cine mi-a reformat armonia și ruinele cântecului
năruit în subconștientul inconștientului meu,
Cine mi-a măsurat supliciul obtuz de sub zâmbet
și mi-a mângâiat cu tandrețe surâsul zâmbetului orb,
Cine mi-a potrivit cu precizie ceasul acela-a răbdării
în noaptea îndelungă-a exilului meu sufletesc,
Cine și-a împărțit oxigenul cu mine vreodată
pe corabia clandestină, a realității de nimeni știută,
Ce-mi purta marea spre-un uscat deluzoriu,
Cine mi-a răcorit însetata frunte a sufletului
care purta în deșert arșița lumii cu puțuri crăpate,
Cine-a ars împreună cu mine potolindu-și focul
cu aceiași stropi de vis, prelins printre degete,
Cine-a murit la fel, trăind împreună cu mine
cu mâinile întinse după-un utopic și grav ideal,
cine-a cucerit ca mine cu duhul aceiași distanță polară
și cine-a împărțit aceiași nebuloasă de vise cu mine,
Cine-a zburat cu mine vreodată pe-aceiași orbită
de vis sideral și-a strâns aceleași galaxii la piept...
Acela să mă judece și să judece cum va vrea,
El are scopul și dreptul real să mă judece-n toate
Și poți să mă judeci și tu, dacă ți-ai ars cu mine-însușirea
În iadu-mi de zădărnicii și-ntr-același rai de patimi moarte.

22/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)