Veniți să ascultați glasul îngerilor!


Veniți să ascultați glasul îngerilor,
că nu-i om care să audă și să nu se minuneze...
Eu i-am auzit când săltasem brațele către cer,
pe când făceam o rugăciune pentru salvarea fiecărui om
care s-a împământenit cu toate ramurile sale
în valea unde așteaptă moartea
ca să prindă în zbilț
orice inimă care se simte fericită în pustiul ei
sprijinându-se pe nimic.
Ea caută orice suflet care se bizuie pe cel de lângă el,
dar veniți, veniți măcar pentru o clipă
să ascultați cum se dă slavă Luminii prin glasul îngeresc.
Până să îi aud credeam că slăvesc cum se cuvine Puterea Cerească,
dar când am ascultat glasul lor, m-am dat într-o parte
și am jelit sufletul meu.
Veniți, veniți să auziți ce nu ați mai auzit niciodată
și ne vom minuna împreună cerând să înțelegem firea noastră, dar și pe a lor.