Pe ultimul drum

Doar niște scânduri împletite
În jurul trupului sleit
Și suflete neliniștite
Părea că te-ar fi însoțit
Spre locul recilor morminte.

În zare-o lume întristată
Și cugete ce-au amorțit,
Că întreaga minții judecată
S-a întunecat și-amuțit,
Văzându-te în vecii plecată!

Dar când tumultul de durere
Rodea în inima înfrântă,
În duh venea o mângâiere
A Celui ce binecuvântă
Cu a Sa lumină și Putere.

Nici logică nici cunoștință
Nu se putea găsi în noi
Dar se găsea recunoștință
Și crez că-n Ziua de apoi
Ne-om întâlni în biruință!

Doar niște scânduri împletite
În jurul trupului sleit
Și suflete neliniștite
Părea că te-ar fi însoțit
Spre locul recilor morminte...

Așa părea, dar nicidecum
N-a fost doar ceia ce vedeam
Căci pe acest din urmă drum
Prezența Domnului simțeam
Cu noi, la fel ca și acum!

16/02/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)