Mai întâi, să definim termenii.
A Reforma = A schimba în bine, a înoi o stare de lucruri, a se reface (DEX ’09)
A Restaura = A reface în forma inițială, a repara, a îndrepta, a reveni la starea dinainte (DEX ’98)
Privită de ansamblu, Biserica de astăzi nu mai este la fel, în mai multe aspecte, față de cum era Biserica Primară. Nu îmi propun să le descriu pe toate ci doar pe câteva care le-am considerat mai acute.
1) Reformarea/ Restaurarea Lucrării de a face ucenici
“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28:18-20)
Faceți ucenici! Este o poruncă. Câți ucenici ai? De câte ori te întâlnești cu ei? Ce îî înveți? O biserică autentică, o biserică vie, face ucenici. Un credincios născut din nou, din Dumnezeu face ucenici.
Cineva spunea că: “Biserica nu există ca să distreze pe cei salvați. Ea există ca să învețe/antreneze ucenici care să glorifice pe Dumnezeu și să ajungă la cei pierduți.”
“potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei” Observați că fiecare parte a trupului are lucrarea ei. Deci fiecare credincios trebuie să aibă lucrarea lui, care are măsura ei. Tu ce lucrare ai în Biserica lui Hristos?
2) Reformarea/Restaurarea părtășiei, a legăturii frățești, a relațiilor dintre membri.
“Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (Fapte 2:42)
Astăzi există o criză a relațiilor dintre membri. Lipsește adeseori legătura frățească din cauza faptului că suntem prea ocupați, adeseori legăturile sunt pe bază de interese, s. a.
„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)
Trebuie să practicăm din nou îngăduința creștină, să ne iertăm unii pe alții și să ne iubim cu dragostea lui Hristos.
„Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31,32)
Apoi sunt tot felul de conflicte nestinse, certuri și răzbunări. Cuvantul lui Dumnezeu ne îndeamnă să stingem toate aceste conflicte și să fim buni unii cu alții, miloși și iertători.
“ se zideşte în dragoste“ Amin. Să căutăm să ne zidim unii pe alții în dragoste chiar dacă am avea toate motivele ca să ne plângem unii de alții.
3) Reformarea/Restaurarea închinării. Închinare în Duh și adevăr
Avem grupuri de laudă și închinare, multe instrumente, sintezitatoare, mixere, ritmuri care mai de care, muzică dată foarte tare, lumini și umbre. La întâlnirile de tineret e așa întuneric că nu vezi unde calci și riști să te împiedi și să cazi. Închinarea adeseori se rezumă doar la 15 minute de cântat la programul bisericii.
Dar ce este închinarea?
„Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:23,24)
În închinare duhul nostru trebuie să se conecteze cu Duhul lui Dumnezeu, în felul acesta Duhul Sfânt preia controlul închinării noastre.
„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)
Trebuie să ne închinăm cu întreaga ființă. Modul cum ne trăim viața noastră reprezintă ce fel de închinare adcem înaintea lui Dumnezeu.
„Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.” (Coloseni 3:23,24)
Tot ce facem, dar absolut tot, aduce închinare sau nu lui Dumnezeu. Nu putem separa lucrurile și să zicem căci cu unele ne închinăm și cu altele nu.
4) Reformarea/Restaurarea creșterii și multiplicării
„până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. ” (Efeseni 4:13-15)
, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea – v16
Multe biserici nu mai cresc pentru că nu fac ucenici, pentru că nu se închină în Duh și Adevăr, pentru că s-au abătut de la Adevăr și se zbat în păcate mușamalizate, acoperite și nemărturisite. Dacă s-ar face un sondaj de opinie în bisericile din America sunt sigur că procentul celor care au cel puțin un ucenic este mic. La fel ar fi și în cazul bisericilor, sunt tot mai multe care nu mai pun accent pe lucrarea de ucenicie.
Apoi, Bisericile cu mai cresc pentru că s-au îmbolnăvit și nu se mai hrănesc cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Ingredientele creșterii sunt credincioșia pentru adevăr, hranirea adecvată din Cuvântul lui Dumnezeu, trăirea în sfințenie, dragostea de frați si pentru lumea pierdută. Odată ce aceste ingredinete vor fi prezente în Biserică, Duhul Sfânt va putea să își facă lucrarea și astfel ea va crește și se va multiplica.
Fapte 6:7 „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credință.”
La fel trebuie să se înmulțească și astăzi. Ajută-ne Doamne!
5 Reformarea/Restaurarea autenticității.
“Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;” (1 Petru 2:1)
Parcă intrăm într-o criză tot mai profundă de oameni reali și autentici. În lumea virtuală se creează identități false și oamenii ușor se pot da alții. Suntem chemați ca să lepădăm, adică să renunțăm la orice fel de prefăcătorie.
„Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17)
Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu nu este ipocrită, prefăcută sau falsă. Aceste lucruri nu ar trebui să caracterizeze pe un creștin.
Dacă în trecut se vorbea despre oameni cudouă fețe, astăzi, în epoca virtuală și a rețelelor social media, putem spune că sunt unii cu fețe multiple. Trăim în era fake news, fake people și chiar fake christians.
Proverbe 13:7 „Unul face pe bogatul, si n-are nimic, altul face pe saracul, si are totusi mari avutii. ”
Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să trăim o viață reală, autentică ca lumea să știe cine suntem și cui ne închinăm. Trebuie să existe o delimitare clară între noi și lumea fără Dumnezeu prin credință, dragoste, speranță, sfințenie, valori și scopuri.
6) Reformarea/Restaurarea trăirii unei vieți simple.
Într-o lume tot mai sofisticată și dornică de a acumula tot mai mult este tot mai greu de a trăi o viață simplă la fel cum a trăit Domnul Isus.
Simplitatea înseamnă a fi tu însuți. Este libertatea de a fi sincer și mulțumirea de a avea doar lucrurile esențiale. Este bucuria și echilibrul unei vieți împlinite. “Simplitatea înseamnă libertate, în vreme ce dublicitatea duce în robie.” (Richard Foster)
Simplitatea nu se scuză prin metode sofisticate ci se căiește simplu pentru că știe că numai prin pocăință ajunge la biruință. Simplitatea vieții creștinului se reazămă pe trei piloni de bază: credința, speranța și dragostea. Nu mai sofisticați viața! Trăiți simplu!
“Disciplina creștină a simplității reprezintă o realitate interioară ce se reflectă într-un mod de viață exterior.” spunea Richard Foster
Isaia 40:31. “ dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc; umblă, și nu ostenesc.”
Adeseori crestinii cad in capcana diavolului de a se baza pe posesiunile materiale. Cu cât cumpară mai multe lucruri cu atât mai mult parcă se simpt mai în siguranță. Altii se bazează pe studiile și cunoătința acumulată.
Solomon ne îndeamnă in Proverbe 3:5-6.” Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.” La fel și încrederea în oameni este o capcană. „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!” (Ieremia 17:5)
Lista aspectelor care necesită a fi reformate sau restaurate este mai lungă. Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute ca să facem mai întâi schimbările neceare în viața noastră și apoi în biserică.