Era un tânăr bogat. Probabil că bogăția a fost  dobândită  în urma unei moșteniri. De regulă moștenirile sunt căutate și binevenite deoarece pentru bunurile care îți intră în posesie nu depui nici un efort și nu-ți curge nici o picătură de sudoare.

Cu gândul la moștenire, tânărul devenit bogat a auzit că cineva predică posibilitatea moștenirii vieții veșnice. Dacă pentru moștenirea proprietăților pământești a trebuit să semneze doar pe hârtie, ce-ar fi însemnat să încerce să dobândească în acest mod și veșnicia... ? Așa că s-a hotărât să ia legătura cu Învățătorul venit de sus care predica pretutindeni că există o viață veșnică. De fapt cu aceasta și-a început El „cariera de predicator”: „Cercetați Scripturile socotind că prin ele aveți viața veșnică”

La sfârșitul Evanghelizării ce a avut loc în ținutul Iudeii, tânărul a alergat la Domnul Isus tocmai când era gată să plece. Când cineva aleargă înseamnă că e o urgență ce nu suferă amânare. A îngenunchiat la picioarele Lui și i s-a adresat cu cuvintele: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Ce educație aleasă! Merită toată aprecierea...

Dacă ar fi deschis geamul jeep - ului și ar fi strigat era de osândit. Dar nu. El a alergat cu picioarele și pe genunchi s-a prosternat înaintea  Mântuitorului. Unul dintre bogații vremii.

Parcă mi-l imaginez  cât de bine era îmbrăcat: costum de haine stofă englezească, cămașă albă din Laodicea, papion la gât și pantofi de lac în picioare. Era îngenunchiat la picioarele Celui ce era încălțat cu sandale și îmbrăcat cu o cămașă.

Acestea sunt cazuri rare. Ce bogat sau chiar sărac din vremea de acum ar mai fi dispus să facă asemenea gesturi „extreme”? Probabil că prietenii l-au mustrat pentru atitudinea lui de a se coborî atât de jos, dar nu mai conta aceasta. Testul l-a care a fost supus s-a limitat la un simplu interviu: „De ce mă numești bun?” Moștenirea vieții veșnice nu se dobândește printr-un act de bunătate... Și tânărul a înțeles aceasta. Cunoști poruncile? Numai că ele nu erau doar cunoscute la nivel teoretic, ci ele au fost păzite cu grijă din copilărie. Așa ceva mai rar. Domnul Isus nu i-a reproșat nimic. Era întocmai. Era foarte aproape de desăvârșire (perfecțiune). Îl despărțea un singur lucru de ea. Un tânăr prea devotat. Un singur lucru lipsă. Domnul l-a iubit. privindu-l cu dragoste. . Dacă ar fi să ni se facă nouă „inventarul” lucrurilor lipsă, oare nu cumva ar fi o listă completă? A urmat „testul cardiologic”: „Vinde tot ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează- Mă.” A plecat acasă mâhnit, deoarece avea multe avuții, iar inima nu i-a permis să facă o asemenea, tranzacție”. Inima care este nespus de rea și înșelătoare. Ea hotărăște destinul nostru veșnic. Dar până la urmă ce inimă ar fi dispusă să dea toată averea pe o cruce? Era doar un simplu  test  legat de inimă. Domnul Isus a dorit să știe cât de legată era inima lui de avere. Nu era o simplă legătură ci era lipită atât de tare încât a considerat că ar putea mai ușor să renunțe la moștenirile cerești decât la cele pământești.

Dumnezeu nu condamnă bogăția dar cu condiția ca ea să fie dobândită într-un mod cinstit și nu printr-un câștig mârșav. Dumnezeu  n-o condamnă pentru că și El e foarte bogat. Pământul cu tot ce este pe el sunt a Lui. El nu te vrea sărac dar te avertizează asupra pericolului: „Când cresc bogățiile nu vă lipiți inima de ele.”(Ps 62/ El nu condamnă bogăția dar condamnă cu siguranță „lipiciul” care se formează între inimă și bogăție. Mai mult decât atât apostolul Pavel atenționează și el la rândul lui că cei care  vor să se îmbogățească cad în ispite și în pofte nesăbuite. Dar dacă ți-ai atins obiectivul și te-ai îmbogățit, de câte ispite mai ai parte. ? La câte înșelătorii trebuie să mai fii complice pentru a te menține pe poziție? Lucrurile nu se opresc aici, deoarece apostolul insistă: ”Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe, și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu.” Încet dar sigur în viața omului apare un nou stăpân  care este numit „Mamona”- dumnezeul banului. Fiecare este rob lucrului de care este stăpânit. Iubirea acestui dumnezeu este rădăcina tuturor relelor, În aceste condiții apare și învățătura biblică: Nu puteți sluji la doi stăpâni. Baalam a fost un proroc renumit. El a avut privilegiul să-L vadă pe Domnul Isus înainte de a se naște. Ce revelație! Până când Balac i-a promis că-i va umple casa de bogății. La auzul acestei vești a dorit ca Dumnezeu să-i vorbească pe placul inimii lui schimbând mereu locația. Mai târziu s-a scris despre el că a iubit plata nelegiuirii și din prorocul Baalam a ajuns ghicitorul Baalam. El n-a primit plata nelegiuirii, ci doar a iubit-o. N-a reușit să-și atingă obiectivul propus... Un proroc al Domnului ajuns în slujba altui stăpân. Un bătrân se ruga mereu în Biserică: „Doamne nu-i îngădui pe oameni să facă bani falși, dar nu-i îngădui nici pe bani să facă oameni falși.”                   

 Dumnezeu nu condamnă bogăția dacă ea este agonisită în mod cinstit. Domnul Isus spunea că cel ce le deține aceste bogății nedrepte are privilegiul să-și facă prieteni care să-l primească în corturile veșnice. Dar de ce sunt ele „nedrepte”? Sunt foloase necuvenite? Nu, ele nu sunt ale tale. Sunt proprietatea lui Dumnezeu. Și pământul cu tot ce este pe el. Tu ești doar administratorul. Când Dumnezeu îți vorbește să faci o binefacere nu-ți cere să dai din ce este al tău, ci din ce este a Lui. Dăruind altora îți strângi o comoară în cer unde n-o roade molia și unde n-o mănâncă rugina. Săracii sunt cărăușii comorilor tale în lumea de dincolo. Totul este trecător. „Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba, floarea ei cade jos și frumusețea înfățișării ei piere, ața se va vesteji și bogatul în umbletele lui.” 

Nimeni nu poate să-și ia bogățiile în ziua morții lui. Bogatul ca și săracul pleacă cu „mâinile goale”

(Cel mai bogat om din județul nostru și-a încheiat alergarea  la o vârstă destul de tânăr. Toată averea nu i-a putut salva viața. M-am nimerit pe stradă ocazional la trecerea cortegiului funebru. În partea din față copiii duceau 35 de coroane. Ultima mașină era o camionetă ticsită cu coroanele prietenilor.

A fost tot ce a putut lua până la locul tăcerii.)

Domnul Isus avertiza că bogații vor intra cu anevoie în Împărăția lui Dumnezeu. Dar nu pentru că sunt bogați, ci pentru că  au avut prilejul să fie bogați și-n fapte bune dar n-au fost. Bogatul din pilda rostită de Domnul Isus a ajuns în chinurile iadului, dar nu pentru că a fost bogat, ci pentru că i-a lipsit mila. Un sentiment care a lipsit din sufletul lui. Tocmai de ea avea nevoie la judecată, deoarece mila biruiește judecata. (Iacov 2/13)

Rugăciune: „Doamne Dumnezeule care ții în mâini toate lucrurile. Știm că Tu îngrijești de nevoile noastre zilnice după buna plăcere a voii Tale, Știm că tot ce avem noi sunt binecuvântări nemeritate care le-am primit din mâna Ta.

Te rugăm acum, „nu-mi da sărăcie  și nici bogăție, ci dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva în belșug să mă lepăd de Tine și să zic: Cine este Domnul? Sau în sărăcie să fur și să fie luat în deșert Numele Dumnezeului meu.” Am cerut aceasta în Numele Fiului Tău iubit Isus! Amin.