Sonetul Mântuirii

O singură dată ne naştem pe pământ
Ca să trăim o viaţă plină de mistere,
În timpul unui caracter ce ni se cere
Învredniciţi, da a intra în cerul sfânt.

Şi dacă prin credinţă căpătăm putere
De a ne lupta cu firea, şi nu în vânt,
Avem speranţa asigurată prin Cuvânt
Că parte avem de-o sfântă mângâere.

Şi vom uita de toate câte-am suferit
De toate câte am răbdat în încercări
Când supuşi am fost prin strâmtorări,

Când printre lacrimi am nădăjduit
Ca-n har şi-a Domnului neprihănire
S-ajungem la prea sfânta-I mântuire.

Flvius Laurian Duverna
29 decembrie 2019