Cum aș putea să-Ți răsplătesc
Isus, a Ta-ndurare?
Și ce-aș putea să-Ți dăruiesc
În schimb, pentru salvare?

Căci tot ce am e trecător,
Și fără vreo valoare,
Căci, ca un fiu risipitor
Am trăit jos, sub soare.

Nu am făcut, decât ce-i rău,
Trăind în nepăsare
Dar Tu, Fiul lui Dumnezeu
Mi-ai apărut în cale,

Și într-o clipă mi-ai schimbat
Trăirea mea în lume,
M-ai izbăvit, m-ai dezlegat
De orice-ntinăciune!

M-ai învățat cum să trăiesc
Ca Ție să Îți placă. .
De-atunci, Isuse-Ți mulțumesc
Și-Ți dau viața-mi săracă.

De-atunci, sunt liber, fericit
Ți-aduc cu mulțumire
Lauda Ta, căci m-ai iubit
Și mi-ai dat mântuire!

Deși, eu știu că nu-i de-ajuns
În viața de sub soare
Să-Ți mulțumesc dulce Isus
Pentru a Ta salvare,

Însă, așa cum pot și eu,
Slăvesc a Ta putere,
Te preamăresc sfânt Dumnezeu
Pentru-a Ta înfiere!

Căci, ce sunt eu, ca să Te-apleci
Din veșnica-Ți splendoare,
Spre-un pumn de lut, sa îl încerci
Să-mi vezi a mea umblare?

Să cercetezi toți pașii mei,
Să-Ți fiu cunoscut bine,
Să mă ferești de toți cei răi,
Să fii mereu cu mine!

Să mă păzești când cel viclean
Mi-a pregătit pieirea,
Să îmi schimbi soarta, când satan
Și-arată-mpotrivirea.

Și câte n-ar mai fi de spus,
Prin câte mă conduce
Brațul Tău tare, scump Isus:
Când ajung la răscruce,

Când nu zăresc cărarea Ta,
Când negura se-abate,
Când toate-s împotriva mea…
…Doar Tu îmi ești dreptate!

Tu îmi ești Soare când mi-e frig
Și sunt singur prin vale,
Mi-ești ajutor când eu Te strig,
Mi-ești totul pe cărare!

Azi, nici o clipă n-aș pleca
Isus de lângă Tine!
Oricât de mult ar încetca
Năvalele straine

Să mă despartă, de-ar putea,
De a Ta haină sfântă...
Dar eu privesc spre Jertfa Ta,
Iar Tu, mă pui pe Stâncă!

Acolo, eu sunt ocrotit,
Și mi-e asigurată
Salvarea Ta, Păstor iubit
Preabun si Veșnic Tată... !

Și azi, mi-așa de dor de El,
Și-L chem cu-nflăcărare,
Și-aștept, că poate în vreu fel
Va apărea în zare!

L-aștept, mă lupt și mă silesc
Cu fiecare clipă,
Să pot atunci să-L întâlnesc
Pe-a Duhului aripă!

Amin!