Nașterea Ta, tainică noapte...
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Nașterea Mântuitorului
Nașterea Ta, tainică noapte...

Tainică noapte, în unde ascunsă,
Întuneric ce coboară în valuri,
Lăsând în urmă trepte legate-n vânturi.
Scări, pământul de cer leagă.
În ecou, cerul repetă...
Cântă îngerii, bucuria coboară...
În pulbere de stele cuvântul Se îmbracă,
Adierea înserării dând - Vestea bună.

Din vremi, pe zapis, papir, Scriptură,
Cuvântul S-a învelit în tăceri și mister.
Un Prunc, Fiu de Rege va veni din cer
Pentru omul păcătos, pentru lumea întreagă.
Pe raza stelelor cânt duios coboară-n aval...
Magii, păstorii, auzeau un cânt de caval
Iar cerul le arăta un astru ca semn divin,
O chemare spre locul liniștit, lin.

Pe plaiuri necunoscute magi, păstori au urmărit,
Steaua nemaivăzută venită din infinit,
Să învelească în lumină Pruncul născut,
Nașterea să-I strălucească pe pământ.
Magii, păstorii au urmat drumul anevoios,
Ce i-au purtat la locul umil, pios:
În Betleem, cetate ce porțile și-a închis,
Lăsând afară în frig să Se nască Isus.

Acolo, în grotă s-a împlinit,
Ce în decursul vremurilor s-a proorocit.
Olarul și-L dorea pe - om - vasul gândit,
Pentru-că dragostea Lui l-a făurit.
Făcu o punte între cer și pământ,
Sacrifică pe Fiul Său iubit.
Pe pământ L-a trimis, în om L-a întruchipat,
Pacea să lege iar cerul de pământ.

Întreaga Dumnezeire a hotărât
Să lumineze mintea omului rătăcit,
Să-i deschidă ușa iertării, mântuirii;
Întoarcerea omului în Țara Luminii.
I-a fost mare durerea; Isus jos a coborât,
Urmând calea suferinței supus, umilit,
Căci omul, pământ, tină, humă,
Nu L-a primit; avea inima plină de ură.

Nu I-a înțeles venirea!
Nu a crezut că Isus e veșnicia!
Nu I-a înțeles menirea!
Din fașă I-a pregătit pieirea.
În noaptea friguroasă, fără sfârșit,
Steaua strălucitoare, la iesle s-a oprit,
Semnul că, Dumnezeu totul veghea de Sus,
Iar Pruncul de întuneric să nu fie răpus.

Temutul Irod cu puteri absolute,
Iscoadele hidoase Îl căutau prin case...
Nu-și doreau un Rege din Slava Cerească;
Iubeau desfrâul și viața pământească...
O! ... Om nechibzuit!
Nu L-ai primit, greu drumul crucii I-ai făcut,
Regreți tu astăzi? ... Oare? ! ...
Al tău păcat l-a trimis să Se nască în staul.

Încălzit de animale,
Pe pătuț de fân și paie...
Om răzvrătit, cu răutate L-ai răstignit,
De la iesle până la cruce L-ai chinuit!
Deschide-ți inima, lasă-L să Se nască în ea,
Coboară-L de pe cruce, lasă-L în casa ta,
Zilnic dă-I mulțumirea Mare,
Sărută-I semnele de piroane.

De la staul până la cruce urcă-ți drumul anevoios,
Calcă pe a Sa urmă, du-ți calvarul bucuros!
El e Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul.
Crede că din Slava Cerească El este - Venitul -
El e calea, adevărul și viața!
Pribegia de la staul până la cruce I-a fost suferința,
Care ne-a adus tuturor iertarea, mântuirea.
Pregătește-te de azi să-I vezi pe cer, revenirea.

Isus, de noi să nu uiți vreodată!
Iartă-ne în dragostea-ți curată,
Privește către noi: suntem un pumn de humă,
Suntem obosiți, triști, apăsați de greaua vină.
Lovesc valuri să ne omoare, mărește-ne credința!
Duhul zdrobit înflăcărează, dă-ne-o inimă curată,
Credem în Tine, nu ne uita niciodată!
-Bine-ai venit, Prunc minunat din Slava Cerească!
Supuși Te urmăm până vom ajunge Acasă.

Toma Coca, PATTADA/30/11/2019
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/193997/nasterea-ta-tainica-noapte