Pasager în trenul vieții
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Laudă și închinare
Pasager în trenul vieții


Pasager în trenul timpurilor,
Călător, un oaspete trecător...
M-am născut să trec prin viață apoi să plec...
Nu sunt stăpânul acestui loc.
În trenul vieții sunt de când m-am născut,
Anii și toate anotimpurile le-am petrecut.

Biletul meu e doar pentru - DUS-
Nu mă mai întorc înapoi.
Sunt un străin, țara mea e sus.
Plătit-am chiria cu dureri,
Urcușul e greu, plin de încercări,
Lacrimi... umerii aplecați de poveri.

În jur, oameni haini... răi,
Orbi, surzi, atei, necredincioși,
Ne mai lovesc și râd de noi...
Tăcem supuși, umiliți,
Calea Crucii, plângând urcăm.
Nu e ușor, dar din ea nu tăiem!

În trenul ce urcă să ne găsim!
În cer cu toții dorim să fim!
Credința-i biletul spre - Rai -
Și-o inimă curată să ai,
Sigilată cu Duhul Sfânt,
Din Har Ceresc, țesut veșmânt.

Privește! Trenul trece hotarul!
În zări... se întrevede limanul,
Ultima gară-i Paradis,
Pe peron ne așteaptă Isus.
Cor de îngeri, ne va întâmpina:
- Bine-ați venit, călători din viața grea!

Clipă de clipă ești mai aproape.
Un pas, și ești lângă, Cetate,
Mireasă de mult așteptată,
De ”Isus Mirele” și ”Dumnezeu Tatăl”!
Tu luptă, oricât de greu va fi,
Pentru cununa biruinței și viața în veșnicii.


TOMA COCA, PATTADA/10/11/2019
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/193288/pasager-in-trenul-vietii