Îți scriu, Doamne, din nou vedere, sub poza sufletului meu
Timbrat-o am cu moarte și-nviere, citește-mi-o acum, nu-Ți fie greu!

Îți scriu cu lacrimi și surâsuri, din opintelile de tihă îndestulată
Având decor de culmi și de abisuri, cu litera de emoții tremurată.

Să știi ca mie îmi merge bine, chiar dacă ieri Ți-am scris pe fugă
Mi-ai răspuns cu slove calde, pline, răspuns-ai Tu frumos, la fiecare rugă.

Îți scriu, O, Doamne, pe-ndelete, mărunt, să-ncapă cât mai mult
Mi-e foame acum de Tine și mi-e sete, și scriu, să am prilejul să Te-ascult!

Cu dor am încărcat pe rând cuvinte, descarcă dor și trimite-mi îndărăt speranță
Și dacă mai încape, pune printre, un pic mai mult curaj și cutezanță!

C-aș vrea să pot cu glas de mărturie, să le citesc din cartea Ta, la toți
Să răspândesc cu prisosință bucurie și Vestea mântuirii, de socoți!

Și pune de la Tine simțiri și suferință, pictând atent privirea Ta de Miel
Ca să citesc cu har, chemări la pocaință, să biruiesc prin încercări, de fel.

Închei acum, Îti scriu și mâine, cu drag răvașu-n mâini împăturesc,
Îl iscălesc simțind puteri în slăbiciune, mărturisind un Post scriptum... Te iubesc!