Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.
(1 Corinteni 9:24- 27)
Este un text cunoscut despre care s-a vorbit mult, însă de această dată aș vrea să ne punem o întrebare citind acest text: înspre ce alerga Pavel?
Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toatăîndrăzneala și fără nicio piedica, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
(Fapte 28:30-31)
Pavel peste tot pe unde mergea propăvăduia despre Hristos, dar pe lângă imaginea Hristosului cu care s-a întâlnit pe drumul Damascului mai găsim încă o imagine. Atât celor din Roma, celor din Corint, galatenilor și efesenilor, colosenilor și tesalonicenilor, Pavel le prezintă imaginea Împărăției lui Dumnezeu:
· Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutura, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. (Rom. 14:17)
· Căci Împărăția lui Dumnezeu nu sta în vorbe, ci în putere. (1Cor. 4:20)
· pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. (Gal. 5:21)
· Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. (Efes. 5:5)
· ei sunt din numărul celor tăiați împrejur și singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăția lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângâiere. (Col. 4:11)
· Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția luiDumnezeu, pentru care și suferiți. (2Tes. 1:5)
Pavel a scris prima Epistolă către Corinteni undeva în jurul anului 56 dar apostolul Ioan a scris Apocalipsa în care descrie imaginea împărăției în urma răpirii în Duhul mult mai târziu prin anul 96 când Pavel era deja mort pentru credința lui, deci probabil apostolul Pavel vorbea de împărăție în urma revelațiilor ce le avea din partea lui Dumnezeu.
Unele lucruri trebuie să fie certitudini în viețile noastre pe măsură ce creștem în credințăsă nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățăturăci la fel cum Pavel știa înspre ce alearga, știa încotro se îndreapta, la fel ar trebui săștim și noi.
Dar gândindu-mă la tema Împărăției nu am putut să nu văd o similaritudine între alergarea poporului din Vechiul Testament înspre țara promisă, înspre Canaan și alergarea noastrăînspre Împărăția lui Dumnezeu. La fel cum altă dată poporul lui Dumnezeu se afla în pustie îndreptându-se înspre țara promisă, la fel și noi azi suntem întru-un pustiu spiritual îndreptându-ne înspre o împărăție cerească.
Știm foarte bine că Dumnezeu își scoate prin mână tare poporul din Egipt și îl duce înspre țara pe care i-a promis-o lui Avraam. Evreii au păstrat această promisiune, dar în apăsarea de care sufereau în Egipt strigă către Dumnezeu deznădăjduiți cumva că promisiunea nu se va mai împlini. Însă Dumnezeu îi aude și se luptă pentru ei cu o înverșunare ce demonstrează dragostea de tată. Însă spre deosebire de strămoșul lor, Avraam, care a fost chemat doar simplu înspre o țară, fără detalii aproape deloc, când Dumnezeu își scoate poporul din robie începe să le descrie țara:
· M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bunăși întinsă, într-o țara unde curge lapte și miere, și anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniții, hetiții, amoriții, fereziții, heviții și iebusiții. (Exod. 3:8)
Așadar țara promisă este o țară bunăși întinsă, este un loc unde curge lapte și miere, și Dumnezeu le dăși indicații geografice, este țara în care locuiesc canaaniții, hetiții, amoriții, fereziții, heviții și iebusiții.
Dumnezeu vrea să le prezinte copiilor săi moștenirea de care vor avea parte și le spune că:
Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra, nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat. Ţara pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului; este o ţară de care îngrijeşte Domnul Dumnezeul tău şi asupra căreia Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului. Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul; de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite, şi vei mânca şi te vei sătura. (Deuteronom 11:10-15)
Dumnezeu este atent la detalii și dă poporului multe amănunte cu privire la țară:
Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în țara pe care a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căți-o va da. Vei stăpâni cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai zidit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puțuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii și măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei manca și te vei sătura, vezi să nu uiți pe Domnul, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. (Deuteronom 6:10-12)
Observați modul în care Dumnezeu le prezintățara pânăși în cele mai mici detalii, cu gândul că imaginea țării trebuia să fie în mintea lor pe tot drumul din pustie, trebuia să fie imaginea înspre care se îndreptau, să le dea motivația să meargă mai departe.
Dacă ar fi să revenim la noi, suntem asemenea poporului Israel ne îndreptăm spre o țară promisă. Împărăția lui Dumnezeu a început să fie vestită de Fiul prin pilde și descrieri, însă ne-a spus că nu putem ajunge acolo decât prin EL: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan. 14:6)
La fel ca și pentru poporul Său din vechime, Dumnezeu s-a îngrijit ca să ne descrie țara promisă, împărăția în care Fiul s-a dus ca să ne pregăteasca un loc, iar descrierea ei o avem ca ultimă imagine a Bibliei. Dacă poporul Său din vechime a primit imaginea țării cumva pe frânturi, două trei descrieri într-o parte, altele în altă parte, pentru noi, biserica lui Hristos, imaginea împărăției este descrisă cu lux de amănunte într-un capitol întreg. Cu imaginea Noului Ierusalim se încheie cuvântul lui Dumnezeu, ca și când ar vrea să ne zică: stați cu ochii gândului ațintiți înspre această Imagine a Împărăției, și uitați-vă cât este de frumoasă:
Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului. Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. ( Apocalipsa 21:10 – 22:5 )
Poporul Israel a avut parte de o țară promisă, minunată, care se asemăna cu grădina Edenului pierdută altă dată de primii oameni. Dar noi vom avea parte de împărăție în noua creație pentru căîncă din Isaia au fost profețite ceruri noi și pământ nou (Isaia 66:22). Atitudinea noastră trebuie să fie una de așteptare a noii creații în care vom avea parte de moștenirea promisă de Fiul:
Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. ( 2 Petru 3:13)
Aceasta este Imaginea Împărăției promise, și ar trebui să ne-o întipărim în mintea și inima noastră, ca să știm că ea este ținta înspre care alergăm. Ritualul pe care îl facem la fiecare început de lună este tocmai să ne aducem aminte căîntr-o zi vom sta la masă cu Domnul nostru în aceastăîmpărăție.