părinții români cu aripi făcute
din lemn și hârtie și lacrimi tăcute
gândind chinuit peste stepa maghiară
noapte de noapte visează că zboară
și inima lor hăituită-i de-o gheară...

așa se trăiește pe pământ românesc:
părinții muncesc, se gândesc și albesc

copiii? ... în sclavia modernă
momiți de momeala eternă
ce mai contează ce limbă vorbește
aurul tace și înrobește
în libertatea promisă orbește

așa se consumă și zic că trăiesc
copiii muncesc, se gândesc și albesc...