Caută odihnă în Dumnezeu...
Autor: Thomas A. Kempis
Album: Urmând pe Cristos (Imitatio Christi)
Categorie: Isus Hristos

   Caută odihnă în Dumnezeu, nu în bunurile şi darurile pe care ni le dă El

   Sufletul meu, în toate şi mai pe sus de toate caută-ţi odihnă în Dumnezeu, căci El este odihna veşnică a celor sfinţi. O, scumpul meu Mântuitor, învredniceşte-mă să mă odihnesc în Tine, mai mult decât în orice, mai mult decât în sănătate şi frumuseţe, în cinste şi în mărire, în ştiinţă şi iscusinţă, în bogăţii şi meşteşuguri, în veselii şi desfătări, în laude şi nume mare, în dulceţuri şi mângâieri, în nădejdi şi făgăduinţe; mai mult decât în toate darurile şi răsplătirile pe care vrei să ni le dai, mai mult decât în veselia şi pe care sufletul le poate dori şi gusta, în sfârşit mai mult decât în îngeri şi arhanghelii şi toate cetele cereşti, mai mult decât în toate lucrurile văzute şi nevăzute, mai mult decât în tot ce nu eşti Tu, Dumnezeul meu!

   Numai în Tine, Doamne, Dumnezeul meu, pot afla odihnă căci Tu eşti prea bun, prea înalt, prea puternic; numai Tu ne poţi îndestula, pentru că Tu eşti izvorul şi dătătorul a toate. Singurul care ne mângâi prin îndurarea şi bunătatea Ta cea nemărginită, Singurul care eşti numai podoabă, numai slavă, numai dragoste; mărirea Ta se înalţă mai presus de orice mărire, puterea Ta se înalţă mai pe sus de orice putere, sfinţenia Ta întrece orice sfinţenie; în Tine, toate bunătăţile şi toate desăvârşirile sunt, au fost şi vor fi adunate pe deplin Doamne, Dumnezeul meu! Deci, orice-mi dăruieşti afară de Tine, orice-mi descoperi afară de Tine, orice-mi făgăduieşti este puţin lucru şi neîndestulător, dacă nu Te am pe Tine si nu Te văd pe Tine. Mi-ai făcut inima foarte largă şi nesăţioasă şi nu se poate îndestula până nu se ridică mai pesus de toate darurile şi mai pe sus de orice făptură, şi până nu va căuta şi nu va afla în Tine odihna şi fericirea ei.

   O, prea dulce Mire al sufletului meu, Isus Cristos, Domn şi Împărat al tuturor făpturilor! Cine-mi va da aripile adevăratei libertăţi, ca să zbor la Tine! Ah, când mi se va da să mă desfac de orice legătură pământească şi sa pot să văd şi să gust cât eşti de bun TU, Domnul meu şi Dumnezeul meu! Când îmi voi aduna deplin toate puterile în Tine şi, din dragoste pentru Tine, să mă uit pe mine şi să nu simt decât ca Tine şi, din dragoste pentru Tine, să mă uit pe mine şi să nu simt decât ca Tine într-un chip puţin cunoscut, mai pe sus de orice închipuire!

   Acum însă suspin şi-mi duc zilele cu necazuri în durere; în această vale a plângerii multe sunt relele care mă tulbură, mă necăjesc şi mă întunecă cu întristare, mă împiedică şi mă ameţesc, mă înşală şi ma prind şi, astupându-mi calea spre Tine, mă lipesc de desfătările dragostei Tale, de care sufletele fericite se bucură pururea în ceruri. Fie-Ţi milă, Doamne, de suspinurile şi tânguirile mele!

   O, Isuse, strălucirea slavei veşnice, mângâierea credincioşilor în călătoria lor pe pământ! Gura mea rămâne mută înaintea Ta, numai tăcerea mea Îţi vorbeşte. Până când va întârzia Domnul meu să vină la mine, cel sărac, şi să mă mângâie pe mine, cel întristat? Să-Şi  întindă mâna şi să mă scoată din orice strâmtorare. Vino, vino, căci fără Tine nu e ceas, nici zi de bucurie pentru mine! Tu eşti bucuria mea şi fără Tine masa mea este pustie, căci Tu eşti hrana şi pâinea cerească a sufletului meu. Sunt sărac şi ca un rob în temniţă, până când lumina Ta mă va mângâia, adevărul Tau mă va elibera.

   Alţii pot să caute orice le va plăcea, eu unul nu doresc altceva decât pe Tine, Dumnezeul meu, nădejdea mea, mântuirea mea veşnică.

   Nu voi tăcea şi nu voi înceta a Te ruga, până când nu va veni iarăşi harul Tău şi până când glasul Tău nu va răsuna iarăşi înlăuntrul sufletului meu.

   Iată-Mă! Iată că vin la tine fiindcă M-ai chemat! Lacrimile tale şi dorul sufletului tău, zdrobirea inimii tale smerite M-au înduplecat şi M-au adus la tine!

   Şi eu am zis:

   'Doamne, Te-am chemat şi am dorit sa fiu cu Tine şi să mă bucur de Tine gata sa mă lepăd de toate. Tu m-ai făcut să Te caut. Fii dar, binecuvântat, că în mila Ta Te-ai îndurat şi mi-ai arătat bunătate.

   Ce mai poate să zică acum robul Tău şi ce i-a mai rămas să zică decât, aducându-şi aminte totdeauna de stricăciunea şi nimicnicia sa, să se smerească până la pământ înaintea Ta? Căci nu este nimic asemenea Ţie în tot ce este minunat în cer şi pe pământ; lucrările Tale sunt foarte bune, judecăţile Tale sunt adevărate şi purtarea Ta de grijă cârmuieşte toate. Laudă şi mărire Ţie, Înţelepciunea Tatălui!

   Gura mea, sufletul meu şi toate făpturile la un loc să Te laude şi să Te binecuvinteze! '

 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/188493/cauta-odihna-in-dumnezeu